Meşterul popular Petruţ Chirteş din satul Dulcea, comuna Ibăneşti, declarat Tezaur Uman Viu, le-a arătat, luni, celor peste 30 de participanţi la Şezătoarea de Dragobete, organizată de Muzeul de Etnografie „Anton Badea” din Reghin, cum se făceau mărţişoarele în vechime.
„Şezătoarea de Dragobete la Muzeu este prima şezătoare de acest fel pe care o organizăm cu câteva grupuri de aici, din satele de pe lângă noi, cu Urmaşele Dacilor, Zestrea Satului Dulcea şi Voluntarii Bibliotecii Ibăneşti. Noi am organizat mult şezători, dar de această dată a fost cumva diferit, în sensul că nu ne-am dus către spectacol, ci către tradiţie, către ceea ce a fost cândva, cu toate semnificaţiile acelea pe care le aveau aceste obiceiuri. Domnul Petruţ Chirteş ne învaţă să facem un mărţişor exact aşa cum se făcea acolo, în satele de pe lângă Ibăneşti. Pe o monedă găurită în mijloc, înfăşurau firele de mătase. Şi după cum era obiceiul, fetele dădeau aceste mărţişoare la băieţi, aici se dădeau mai mult la 1 martie, dar în toată perioada asta se făceau mărţişoare. Şi în 25 martie, la Blagoveştenie, când venea oficial primăvara, fetele coseau nişte năfrămuţe, batistuţe, pentru băieţii din sat, pentru drăguţii lor, iar ei le prindeau la chimir. Pentru că aici, fiind o zonă mai de munte, primăvara a venit un pic mai târziu decât în alte părţi”, a declarat luni, pentru AGERPRES, directorul Muzeului Entografic „Anton Badea” din Reghin, Roxana Man.
În timpul şezătorii de la Reghin, a arătat Roxana Man, participanţii au depănat amintiri, au descris tradiţii legate de începutul anului agrar, dar, mai ales, au dezvăluit adevărata semnificaţie a zilei de Dragobete.
„Am vrut să aflăm şi noi, să învăţăm, fiindcă învăţăm unii de la alţii, ce făceau oamenii în perioada asta de sfârşit de iarnă şi început de primăvară, fiindcă e un amestec de mai multe tradiţii foarte frumoase, care pregătesc cumva un nou început, venirea primăverii. Sunt şi tradiţii legate de începutul anului agrar, pentru că oamenii se pregătesc astfel şi luna martie asta înseamnă. Există o seamă de obiceiuri legate de începutul postului, de lăsata secului, care facilitau cumva organizarea de baluri, carnavaluri, şezători. Şi toate astea culminează cumva cu ziua asta de Dragobete, care are o semnificaţie mai recentă de Ziua Iubirii, aşa cum o înţelegem noi astăzi, dar care, de fapt, are tot felul de gesturi din astea mai gingaşe. Şezătorile care se organizau în perioada aceasta susţineau cumva crearea de legături între tineri, oamenii îşi aminteau că mergeau şi culegeau flori de primăvară, dacă era timpul favorabil, iar acestea erau prilejuri de a forma noi prietenii. Pentru că în lumea satului, înainte de începutul postului şi în timpul postului, cumva erau stimulaţi oamenii să se pregătească să se căsătorească, pentru că fetele şi tinerii care rămâneau nelogodiţi sau necăsătoriţi erau luaţi în derâdere. Şi totul încuraja în direcţia aceasta, natura care revenea la viaţă şi credinţele populare. Există această legătură între natura care revine la viaţă şi tinerii însurăţei”, a spus Roxana Man.
Cei peste 30 de participanţi la Şezătoarea de Dragobete au evidenţiat legătura omului cu natura, superstiţiile şi reprezentările mitologice de la sfârşitul lunii februarie şi începutul lunii martie.
„Sunt o seamă de practici, de obiceiuri foarte frumoase, de la făcutul mărţişoarelor, la plimbatul tinerilor în natură, toate arată legătura omului cu natura care îl inspira şi de unde îşi lua vitalitatea. Atât practicile de înfrumuseţare, cât şi cele de prag de trecere, toate acolo duc către această credinţă, această nevoie de echilibru şi de a găsi corespondenţe cu Universul şi cu ritmurile creaţiei. Există şi multe reprezentări mitologice în acest timp de sfârşit de februarie, început de martie şi chiar la jumătatea lunii martie, e o pregătire către primăvară, care culminează la Blagoveştenie, când se zice că se dezgheaţă pământul şi se blagosloveşte. Sunt multe credinţe şi practici în această zonă”, a mai arătat Roxana Man. AGERPRES/