Un grup de saşi originari din satul mureşean Senereuş, ale căror familii au emigrat în Germania după cel de-al Doilea Război Mondial, s-au întors, marţi, împreună cu copiii lor pentru a le preda o lecţie de istorie despre victimele unui atac aerian, executat în data de 9 septembrie 1944 asupra unui convoi de refugiaţi civili, la ieşirea din Târgu Mureş către Sângeorgiu de Mureş.
Grupul de peste 40 de saşi, toţi stabiliţi în Germania, s-au adunat lângă crucea de stejar amplasată în urmă cu un an pe locul atacului şi au adus un omagiu celor peste 40 de morţi şi peste 100 de răniţi, rezultaţi în urma atacului aerian prin mitraliere, 12 dintre cei decedaţi fiind din satul lor.
Ceremonia a cuprins o relatare a unei supravieţuitoare a atacului, Regina Frintz, acum în vârstă de 92 de ani, dar care în 1944 avea 18 ani, prezentată de fiul acesteia, Horst Frintz.
„Este o întâmplare din cel de-al Doilea Război Mondial când saşii din Senereuş au fost bombardaţi la Sângeorgiu de Mureş, unde au murit 12 oameni din sat, iar alţii au ajuns în spital. Au ajuns apoi la Reghin, i-au urcat în trenuri şi au ajuns în Polonia. Printre victime a fost şi fratele bunicului meu, care avea 53 de ani. Aceste evenimente mi-au fost prezentate de mama mea, Regina Frintz, care la vârsta de 92 de ani este foarte lucidă. Atunci avea avea 18 ani şi astăzi încă scrie multe lucruri pentru ziare despre viaţa saşilor din Senereuş. Mi-a spus că dacă venim la Târgu Mureş, neapărat să venim în locul acesta unde s-a întâmplat tragedia şi asta am făcut”, a declarat Horst Frintz.
Foto: (c) Dorina MATIŞ / AGERPRES
Avocatul Harald Zeitvogel, a cărui soţie este din Senereuş, a prezentat, la rândul său, o parte din istorisirea Reginei Frintz, în care se arăta că oamenii care s-au refugiat împreună cu armata germană şi au fost victimele acelui bombardament ştiau că pleacă din sat doar pentru trei zile, însă unii s-au reîntors abia după un an, iar alţii niciodată.
„Doamna Regina Frintz a făcut o istorie completă a plecării saşilor senereuşeni din comuna lor, în anul 1944. Atunci avea 18 ani şi este un martor al acelor timpuri, inclusiv a atacului din 9 septembrie 1944. Pentru ea, pentru copiii şi nepoţii ei, acest loc are o mare importanţă, fiindcă nu e vorba doar despre oamenii din satul ei, ci şi de cei din alte sate, de unde saşii au fost evacuaţi. Au venit soldaţii germani în comună şi oamenii nici nu ştiau că trebuie să plece, unii erau la câmp. Era prima dată când oamenii din sat s-au despărţit, în 8 septembrie 1944. Au înnoptat la Târgu Mureş, unde au stat cu convoiul până a doua zi. Au plecat la drum şi au văzut că vin avioane, au crezut că erau germane, dar era momentul în care România trecuse de partea aliaţilor. Noi credem că nici piloţii nu au ştiut că aici sunt oameni nevinovaţi (…) Din Senereuş au murit 12 persoane, oameni nevinovaţi. Nu a fost timp pentru înmormântare fiindcă convoiul trebuia să meargă mai departe. Când au plecat din sat li s-a spus că va fi doar pentru trei zile, dar s-au reîntors abia după un an. Doamna Regina Frintz a relatat că au mers prima oară în Ungaria, apoi au plecat din nou, în Austria, iar când războiul s-a terminat, jumătate au fost în partea americană, iar jumătate au rămas pe partea ocupată de ruşi. Astfel cei din Est au venit înapoi. Înainte de război au fost 1.350 de saşi în Senereuş, după război mai erau 450 de germani”, a spus Harald Zeitvogel.
Avocatul a spus că martora acelor evenimente îşi încheie relatarea prin afirmaţia că acum este foarte bucuroasă pentru actuala Europă unită, deoarece popoarele se înţeleg acum bine între ele şi astfel în acest spaţiu nu mai există război de mai bine de 70 de ani.
Copiii prezenţi la comemorarea de la Sângeorgiu de Mureş au spus că au mai auzit din poveştile părinţilor şi bunicilor lor despre un bombardament, însă nu au realizat gravitatea evenimentului decât după ce au venit chiar în locul tragediei.
Primele date istorice despre numărul şi numele victimelor atacului aerian din 9 septembrie 1944 au fost furnizate anul trecut Arhivelor Naţionale Mureş de către Asociaţia Saşilor Senereuşeni din Germania. Potrivit documentelor aduse de saşi din Germania, între cei 40 de morţi se regăseau şi 12 persoane din satul Senereuş, adulţi şi copii.
Foto: (c) Dorina MATIŞ / AGERPRES
Explicaţia pentru inexistenţa în arhive a informaţiilor despre numărul real al victimelor şi numele acestora s-a datorat intervenţiei armatei germane, care a izolat zona imediat după atac, a încărcat morţii şi răniţii în camioane, astfel încât în zonă au rămas doar victimele din rândul localnicilor (doi morţi şi un rănit), precum şi resturile căruţelor şi animale rănite sau ucise.
În presa vremii relatările despre acel atac, pe care îl regăsim menţionat ca „bombardament”, prezintă date ambigue, cu diferenţe foarte mari în privinţa numărului eventualelor victime. În mărturiile populaţiei din zonă se vorbeşte despre un număr mare de morţi şi răniţi, fără a se preciza câţi anume, în timp ce oficialii vorbesc de 3-4 victime.
Unul dintre martorii atacului aerian din 9 septembrie 1944 este scriitorul Ilarie Opriş, acum preşedinte de onoare al Asociaţiei Artiştilor Plastici Mureş, care, copil fiind, s-a deplasat în zona atacului pe care a descris-o ca fiind „pur şi simplu devastată, nemaiexistând decât fum, negură şi morţi”.
„E un eveniment despre care noi, sângiorzenii, ne-am adus aminte cu respect. Alături de confraţii dumneavoastră au fost răniţi şi decedaţi oameni şi din comuna noastră, iar noi, cei care am văzut şi am auzit de foarte multe ori despre acele momente, ne-am adus aminte. Eu, care aveam 5 ani şi jumătate şi locuiesc la un kilometru de aici, împreună cu mama şi cu bunica, eram într-un adăpost din grădina noastră. Am văzut avioanele care luau înălţime şi mitraliau, apoi coborau şi iar se înălţau. S-a întâmplat de mai multe ori. La trei zile am trecut pe aici, cu mama, în drum spre Târgu Mureş, am văzut dezastrul, urmele se găseau aici şi în lanul de porumb. Ani de zile au fost aici urme ale dezastrului. Am văzut care distruse şi vite ucise sau bucăţi de animale. Multe vite rănite au fost luate de săteni”, a descris momentul Ilarie Opriş.
Foto: (c) Dorina MATIŞ / AGERPRES
Acesta, în calitate de co-autor al monografiei comunei Sângeorgiu de Mureş, care însumează 20 de volume, a cuprins şi atacul aerian din 9 septembrie 1944, pe care apoi l-a tratat şi într-o carte separată.
El a precizat că evenimentul din 9 septembrie 1944, de la Sângeorgiu de Mureş, s-a petrecut în timpul retragerii trupelor germane, moment în care populaţia săsească s-a refugiat împreună cu acestea din calea Armatei Ruse. „Convoiul a fost atacat de 13 avioane cu însemne germane, capturate de la nemţi, care au decolat de la Braşov şi erau pilotate de aliaţi”, a arătat Ilarie Opriş.
Conform statisticilor, între cei 40 de oameni ucişi în timpul acelui atac aerian 12 au fost senereuşeni: Andreas Gross (42 ani), Georg Rader (34 ani), Johann (Hansi) Taub (9 ani), Regina Taub (20 ani), Georg Kreischer (47 ani), Katharina Rader (35 ani), Johann Rader (35 ani), Johann Wiesen (54 ani), Anna Hinzel (23 ani), Georg Frintz (53 ani), Katharina Gross (11 ani), Anna Tatter (61 ani). AGERPRES