Leonard Azamfirei: 2026 – nu despre vorbe. Despre urme

În mod oficial, 2025 s-a încheiat. Ne-a lăsat în urmă câteva lucruri perfect normale: un pic de praf pe suflet, câteva lecții de viață, câteva promisiuni pe care le-am făcut cu convingere și le vom renegocia în februarie… și acea listă de „de anul viitor, sigur!” care deja începe să negocieze cu realitatea.

Mai exact, ne-a lăsat:

• o memorie selectivă, care păstrează ce a fost frumos și șterge ce ne-a costat,

• câteva „n-am timp acum, dar…” care au devenit un refren,

• oameni pe care i-am păstrat aproape și alții care au plecat fără zgomot,

• câteva tăceri care au spus mai mult decât discursurile sau postările,

• o doză sănătoasă, cel puțin pentru mine, de învățat să nu mai explicăm acolo unde nu e loc de înțelegere,

• și, desigur, optimismul acela încăpățânat care ne face să credem, cu o seninătate curajoasă, că tot ce contează e încă posibil.

Dar acesta e farmecul începuturilor: vin cu o doză de încredere. Iar dacă n-am avea această încredere, am rămâne în decembrie pentru totdeauna.

Anul nou e, de fapt, un acord tacit între noi și timp: tu treci, eu încerc. Și, cumva, în fiecare ianuarie ne promitem aceleași lucruri. Nu pentru că nu învățăm, ci pentru că încă mai credem în posibilitatea de a fi mai buni, de a face mai multe. Iar asta e, până la urmă, o formă de spiritualitate: să nu renunți la ideea de evoluție.

În 2026 mi-aș dori să păstrăm claritatea când lumea devine prea zgomotoasă, să avem răbdare când totul cere viteză, să rămânem calmi când ni se propune isterie, și să nu uităm că umorul este uneori cea mai civilizată formă de supraviețuire. Să vorbim mai puțin din impuls și mai mult din înțelegere. Să alegem mai des ceea ce construiește, chiar dacă nu aduce aplauze imediate.

Și, dacă tot vorbim despre aplauze… 2025 a fost un an în care unii dintre noi am fost mai mult în lumină decât ne-am fi imaginat. E frumos, e onorant, e uneori chiar surprinzător. Dar dacă în 2025 s-au văzut mai mult oamenii, în 2026 merită să se vadă mai mult munca lor. Nu mai puțină lumină, doar mai multă lumină pe fapte și pe toți cei mulți din spatele lor.

2026 nu va fi perfect și nici nu are de ce. Dar dacă reușește să fie puțin mai bun decât anul care a trecut atunci va fi, pentru noi, un an mare.

La mulți ani, 2026!

Leonard Azamfirei