Zilele trecute am remarcat un videoclip distribuit de un prieten pe o rețea de socializare. Era o poveste despre un reghinean, care dorește să ajungă la Cremona pentru a-și putea prezenta acolo creațiile. Deasemenea, filmulețul prezenta imagini reprezentative ale Reghinului, era cumva și o poveste a orașului în imagini. Așa am ajuns să îl cunosc pe Simon Nándor.
Simon Nándor este un lutier din Reghin. Un om sensibil și blând, calm și bun. Un om puternic dar în același timp un om care are nevoie de protecția și liniștea oferită de familie, de siguranța și încurajarea lor, un om cald și sincer.
Amintiri din perioada copilăriei…
”M-am născut la Reghin, în 1974. Meseria am învățat-o de la tatăl meu, constructor de instrumente muzicale. Născut în Cetățuia, Harghita, tatăl meu a realizat prima vioară la 11 ani. El a învățat meseria de la bunicul și străbunicul meu, care la rândul lor au fost constructori de instrumente muzicale. Făceau țitere, țambale și viori. Pe lângă asta sculptau, iar meseria de bază a bunicului a fost cel de pădurar. Lucrarea tatălui meu i-a atras atenția unui domn din București și cu ajutorul lui a ajuns la Reghin, unde a terminat liceul și s-a angajat la o fabrică de instrumente muzicale. Copil fiind, mergeam în vacanțe la bunici. Îmî plăcea să mă uit la bunicul și tatăl meu atunci când munceu, era fascinant cum lucrau manual instrumentele. Atunci am prins ,,gustul,, acestei îndeletniciri… Atunci când eu am făcut școala, la Reghin nu exista un profil pentru această meserie. Am mers la Târgu-Mureș, acolo am făcut o școală profesională de prelucrare a lemnului. Am avut noroc că am avut 2 meșteri foarte buni, am învățat multe de la ei”.
”Pe masa din bucătărie lucram instrumentele muzicale”…
”Nu a fost deloc ușor. Locuiam împreună cu părinții la bloc, camerele erau foarte mici. După ce mâncam și adunam după noi, pe masa de bucătărie lucram instrumentele muzicale. Primele lucruri pe care le-am învățat să le fac au fost cordarul, cheile și bărbia unei viori. Aveam un balcon micuț, acolo șlefuiam. Era interesant…Cine cunoaște instrumentele, știe că bărbia unei viori e foarte subțire și necesită multă atenție, dar cu răbdare și perseverență într-un final îmi ieșeau. După ce am cunoscut-o pe viitoarea mea soție, părinții ei mi-au permis să lucrez într-un șopru din curtea lor, împreună cu tatăl meu. Era un atelier impropriu, iarna era foarte frig, ploua pe materiale de multe ori, dar nu prea aveam altă variantă. Am făcut multe sacrificii, dar a meritat. Tatăl meu a vândut apartamentul și după ce a cumpărat o casă, am ajuns să avem într-un final un adevărat atelier, modern, utilat, unde lucrez și acum, împreună cu fratele meu”.
Regrete
”În 2016 o boală cumplită, un cancer pulmonar l-a răpit pe tatăl meu… Unoeori mă gândesc că poate nu am reușit să îl mulțumesc pe deplin atunci când a trăit. Era un om foarte exigent, oricât de mult îmi dădeam silința să realizez un instrument perfect, găsea ceva de criticat, de reproșat. Chiar dacă ochii lui spuneau altceva. Iar asta durea, dar în același timp mă ambiționa și mai mult. Munceam și mai mult și cu mai multă dăruire, să pot să îl ajung, să fiu ca și el, să muncesc la nivelul la care el o făcea. De abia acum aș putea să spun că am reușit și poate la unele lucrări l-am și depășit…”
Meserie bănoasă
”Meseria de lutier este o meserie bănoasă, dar în România din păcate nu se plătește așa cum se cuvine. În schimb, în străinătate se plătește prețul corect. Tocmai din acest motiv 98% din ceea ce produc este pentru export. Realizăm diferite instrumente cu coardă, viori,viole și mai rar contrabas și violoncel. Periodic particip la diferite concursuri, expoziții, aș aminti aici expoziția din cadrul Festivalului ”George Enescu,,, expoziția de la Veszprém, Ungaria și expoziţia primului Concurs Naţional de Vioară cu Participare Internaţională „Roman Boianciuc’ de la Reghin. La aceste expoziții am participat împreună cu colegii mei de la Asociația Lutierilor din România. De asemenea, la Cremona voi participa alături de ei, în perioada 27-29 septembrie”
Expoziția de la Cremona
Faima Cremonei este strâns legată de cei mai buni lutieri: Amati, Guarneri sau Stradivari. Cremona pretinde a fi locul de naștere al viorii, iar acest lucru este susținut de documente care atestă că cea mai veche vioară cu patru coarde a fost construită în anul 1555 și i-a aparținut lui Andrea Amati.
”Am mari emoții în ceea ce privește expoziția de la Cremona. Știu că vor participa mari lutieri din lumea întreagă, sper să fiu la înălțime și să am ocazia să arăt ceea ce pot să fac în acest domeniu. Voi expune 4 viori, 2 viole și 1 violoncel. Din decembrie anul trecut lucrez la ele, am ales cu grijă modele și culorile, în zilele următoare le voi finaliza”.
Un familist convins…
”Vreau să mulțumesc și pe această cale soției mele și celor două fiice. Fără ele nu aș fi acolo unde sunt acum. M-au sprijinit necondiționat, au fost alături de mine, m-au încurajat neîncetat. Iar asta mă face să fiu fericit și împlinit. Videoclipul l-am realizat cu ajutorul fiicei mele mari. Are 17 ani și e pasionată de regie și filmare. Reghinul fiind ,,orașul viorilor,, am considerat că atunci când merg la Cremona duc o parte din oraș cu mine. Este orașul meu natal, sunt mândru de locul unde locuiesc și îmi desfășor activitatea”.
GRAMA IMOLA
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.