O idee, apoi o iniţiativă, care s-a materializat într-o propunere legislativă şi de câteva zile într-o lege: după 10 ani de aplicare şchioapă a Legii privind transparenţa decizională, aceasta a fost modificată. Sperăm că în mai bine, deşi problema sancţiunilor aplicabile persoanei responsabile de nerespectarea legii a rămas, în continuare, în suspensie. Cât de repede se vor conforma autorităţile publice locale şi centrale rămâne de văzut. Cert este că societatea civilă mai are o „armă” prin care poate presa legal asupra reprezentanţilor autorităţilor publice atunci când acestea din urmă uită să acţioneze la lumină, adică transparent.
Inițiativă ambițioasă
La începutul anului 2012 demara în România una dintre cele mai aventuroase şi ambiţioase iniţiative, ce viza amendarea Legii nr. 52, din 2003, privind transparenţa decizională în administraţia publică. Coaliţia 52, după denumirea legii ce se dorea modificată, alcătuită din organizaţii neguvernamentale, asociaţii profesionale, sindicate, patronate şi cetăţeni, îşi propunea următoarele: mărirea termenului în care cetăţenii şi ONG-urile pot face sugestii sau depune amendamente la un proiect de lege lansat în dezbatere publică; impunerea de sancţiuni administrative aplicabile decidentului politic dintr-o instituţie publică; nulitatea oricărui act legislativ adoptat fără respectarea procesului de dezbatere publică; impunerea, prin lege, a unui set de reguli minimale privind procedura de consultare publică.
Demersul a pornit de la o serie de studii care au arătat că autorităţile publice mimează transparenţa decizională care presupune consultarea cetăţenilor asupra proiectelor de acte normative. Astfel, Academia de Advocacy din Timişoara, iniţiatorul de facto al Coaliţiei 52, a arătat într-un studiu că: „Niciun minister din cele 15 care compun guvernul nu a furnizat Academiei de Advocacy lista cu actele normative în pregătire, în baza primei solicitări. Doar 3 consilii judeţene au răspuns cererii iniţiale, în timp ce alte 5 sunt încă în termenul legal al procedurii. Din cele 55 de primării incluse în studiu, doar una a răspuns cererii iniţiale, iar o a doua este încă în termenul legal al procedurii“. După ce a făcut plângere prealabilă, situaţia nu s-a îmbunătăţit prea mult deoarece 12 ministere, 19 consilii judeţene şi 34 de primării au continuat să ignore cererea Academiei de Advocacy.
De asemenea, studiul ONG-ului timişorean a mai arătat că peste 90% din autorităţile publice amintite mai sus nu asigură un acces facil al cetăţenilor la informaţiile de interes public, aşa cum prevede Legea nr. 544 din 2001.
De la acel moment au avut loc mai multe mese rotunde, la care au fost invitaţi parlamentarii din fiecare judeţ, cărora li s-a prezentat iniţiativa legislativă şi li s-a solicitat sprijinul pentru amendarea legii transparenţei decizionale.
Un prim succes
După aproape doi ani de zile, parlamentarii s-au aplecat asupra acestui proiect de lege şi au modificat legea transparenţei decizionale. Noua Lege nr. 281 din 31. 10. 2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică a fost publicată în 5 noiembrie, în Monitorul Oficial nr. 679.
„Modificările aduse vechii legi modernizează accesul cetăţenilor, inclusiv al jurnaliştilor, la deciziile publice, mai ales că s-a introdus obligativitatea, inclusiv la nivel local şi judeţean, ca studiile de impact şi/sau fezabilitate să devină obligatorii ca documente publice anexe ale proiectului de act normativ propus. Decidenţii nu vor mai putea deci acţiona discreţionar”, se arată într-un comunicat al Coaliţiei 52.
Ce s-a modificat concret?
Noua lege vine cu cel puţin zece modificări. Prima ar fi extinderea perioadei de consultare publică la 30 de zile lucrătoare şi nu calendaristice cum era până acum. A doua vizează derularea procesului de consultare publică până la începerea dezbaterilor în cadrul autorităţilor publice, nu până la finalizarea lor. Apoi, autorităţile publice sunt obligate să publice modalitatea de colectare a recomandărilor de la cetăţeni, respectiv modalitatea de înscriere şi luare a cuvântului, timpul alocat luării de cuvânt şi orice alte detalii de desfăşurare a dezbaterii publice. De asemenea, autoritatea publică trebuie să publice pe site-ul propriu şi să afişeze la sediul său: minuta dezbaterii publice, recomandările scrise colectate, versiunile îmbunătăţite ale proiectului de act normativ în diverse etape ale elaborării, rapoartele de avizare, versiunea finală adoptată a actului normativ. Instituţiile publice vor fi obligate să ţină un registru al opiniilor şi propunerilor colectate, pentru ca acestea să rămână consemnate, iar decidenţii să nu poată minţi opinia publică asupra inexistenţei lor. O altă modificare vizează introducerea, inclusiv la nivel local şi judeţean, a studiilor de impact şi/sau fezabilitate ca documente publice anexe proiectului de act normativ propus. În final, s-a introdus obligativitatea participării la dezbaterile publice cu cetăţenii a iniţiatorilor, experţilor şi/sau specialiştilor implicaţi, din partea autorităţii publice care, de regulă, chiuleau de la astfel de evenimente.
În suspensie
Ceea ce nu clarifică însă noua lege este partea referitoare la sancțiuni. Astfel, prin noua lege, se modifică neesenţial alineatul 1 al articolului 13. Practic, se înlocuieşte o lege care nu mai este în vigoare – 29 din 1990, vechea lege a contenciosului administrativ, cu noua lege, ceea ce era firesc. Astfel, noul articol, la alineatul 1 va cuprinde următoarele: „Orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute de prezenta lege, poate face plângere potrivit dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”. Alineatul al doilea va rămâne neschimbat.
Faţă de proiectul ambiţios iniţial prin care se urmărea introducerea unor sancţiuni care să fie suportate de către decident, în mod personal – primar, preşedinte de consiliu judeţean, consilieri, parlamentari, miniştri etc. – şi nu instituţional, rezolvarea din actuala lege este una palidă. Astfel, povara de a suporta ineficienţa, lipsa de transparenţă, incompetenţa etc. autorităţilor publice locale va reveni tot contribuabilului – persoană fizică şi juridică, care va plăti, prin taxele şi impozitele achitate, eventualele daune ce vor fi stabilite în procesele pe care autorităţile publice locale şi centrale să presupunem că le vor pierde. Cu toate că legislaţia prevede ca instituţia publică bună de plată se poate întoarce împotriva funcţionarului responsabil, în realitate, aceste cazuri sunt ,,rara avis”.
În concluzie, e de salutat modificarea Legii 52 din 2003, dar poate se impune introducerea unor sancţiuni concrete, astfel încât legea să îşi atingă cu adevărat scopul.
Cum arată noua lege
Art. I. – Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 70 din 3 februarie 2003, cu completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 1 alineatul (2), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„b) să implice participarea activă a cetăţenilor în procesul de luare a deciziilor administrative şi în procesul de elaborare a actelor normative;”
2. La articolul 2 litera c), punctul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„1. şedinţele şi dezbaterile autorităţilor şi instituţiilor publice care fac obiectul prezentei legi sunt publice, în condiţiile legii;”
3. La articolul 3 litera g) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„g) minută – documentul scris în care se consemnează în rezumat punctele de vedere exprimate de participanţi la o şedinţă publică sau la o dezbatere publică;” 4. La articolul 3, după litera j) se introduce o nouă literă, lit.k), cu următorul cuprins:
„k) dezbatere publică – întâlnirea publică, organizată conform art. 6.”
5. Alineatele (2) şi (4) ale articolului 6 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
(2) Anunţul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoştinţă publicului, în condiţiile alin. (1), cu cel puţin 30 de zile lucrătoare înainte de supunerea spre avizare de către autorităţile publice. Anunţul va cuprinde: data afişării, o notă de fundamentare, o expunere de motive, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus, un studiu de impact şi/sau de fezabilitate, după caz, textul complet al proiectului actului respectiv, precum şi termenul limită, locul şi modalitatea în care cei interesaţi pot trimite în scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ.
(4) La publicarea anunţului autoritatea administraţiei publice va stabili o perioadă de cel puţin 10 zile calendaristice pentru proiectele de acte normative prevăzute la alin.(2), pentru a primi în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice.”
6. La articolul 6 după alineatul (4) se introduc două noi alineate, alin. (41) şi (42), cu următorul cuprins:
„(41) Propunerile, sugestiile sau opiniile cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice se vor consemna într-un registru menţionându-se data primirii, persoana şi datele de contact de la care s-a primit propunerea, opinia sau recomandarea.
(42) Persoanele sau organizaţiile interesate care transmit în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice vor specifica articolul sau articolele din proiectul de act normativ la care se referă menţionând data trimiterii şi datele de contact ale expeditorului.”
7. La articolul 6, după alineatul (7) se introduc două noi alineate, alin. (71) şi (72), cu următorul cuprins:
„(71) Dezbaterile publice se vor desfăşura după următoarele reguli:
a) autoritatea publică responsabilă, prin persoana desemnată conform alin.(5) va organiza întâlnirea, va publica pe site-ul propriu şi va afişa la sediul propriu alături de documentele menţionate la alin.(2) şi modalitatea de colectare a recomandărilor, modalitatea de înscriere şi luare a cuvântului, timpul alocat luării cuvântului şi orice alte detalii de desfăşurare a dezbaterii publice prin care se asigură dreptul la libera exprimare al oricărui cetăţean interesat;
b) dezbaterea publică se va încheia în momentul în care toţi solicitanţii înscrişi la cuvânt şi-au exprimat recomandările cu referire concretă doar la proiectul de act normativ în discuţie;
c) la dezbaterea publică vor participa obligatoriu iniţiatorul şi/sau iniţiatorii proiectului de act normativ din cadrul instituţiei sau autorităţii publice locale, experţii şi/sau specialiştii care au participat la elaborarea notei de fundamentare, a expunerii de motive, a referatului de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus, a studiului de impact şi/sau de fezabilitate, după caz, şi a proiectului de act normativ;
d) în termen de 10 zile calendaristice de la încheierea dezbaterii publice se asigură accesul public, pe site-ul şi la sediul autorităţii publice responsabile, la următoarele documente: minuta dezbaterii publice, recomandările scrise colectate, versiunile îmbunătăţite ale proiectului de act normativ în diverse etape ale elaborării, rapoartele de avizare, precum şi versiunea finală adoptată a actului normativ.
(72) Toate documentele prevăzute la alin. (2) şi alin. (71) lit. a) şi d) vor fi păstrate pe site-ul autorităţii publice responsabile într-o secţiune dedicată transparenţei decizionale. Toate actualizările în site vor menţiona obligatoriu data afişării.”
8. La articolul 6 alineatul (8) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(8) În toate cazurile în care se organizează dezbateri publice, acestea trebuie să se desfăşoare în cel mult 10 zile calendaristice de la publicarea datei şi locului unde urmează să fie organizate. Autoritatea publică în cauză trebuie să analizeze toate recomandările referitoare la proiectul de act normativ în discuţie.”
9. La articolul 13, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 13. – (1) Orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute de prezenta lege, poate face plângere potrivit dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.”
Art. II. – Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 3 februarie 2003, cu completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare. 5
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
Ligia Voro