Singurul ministru al Culturii, din 1990 până în prezent, împotriva căruia a fost promovată o moțiune simplă în Camera Deputaților, George Vladimir Ivașcu, este dat dispărut… Este invizibil iar ministerul inexistent, fără vreo implicare semnificativă în susținerea manifestărilor culturale cu specific centenar, chiar în acest an excepțional al aniversării Marii Uniri a națiunii române?!
De la învestirea sa în funcția de ministru al Culturii și Identității Naționale, în mod consecvent actorul George Vladimir Ivașcu este absent nemotivat în Parlament. A fost invitat în repetate rânduri la Comisia pentru cultură, arte și mass-media a Camerei Deputaților, a fost invitat, de asemenea, la Comisia specială comună a Camerei Deputaților și Senatului pentru celebrarea Centenarului Marii Uniri și a Războiului pentru Întregirea Neamului. Comisia specială comună nu s-a mai întrunit de luni de zile din cauză că nu are adresant. Ministrul invocă diverse pretexte și scuze penibile pentru a nu onora invitațiile, deși are această obligație legală de a răspunde prin prezență la invitațiile comisiilor Parlamentului României.
La Toplița, au avut loc Zilele „Miron Cristea”, dedicate primului Patriarh al României și prim-ministru, unul dintre făuritorii Marii Uniri. Deși manifestarea a beneficiat de o participare internațională, Ministerul Culturii n-a alocat niciun fel de resurse financiare și nu a sprijinit evenimentul, nu a manifestat niciun fel de interes. Nu a delegat nici măcar un reprezentant al ministerului să ia parte la acest eveniment.
Ministerul Culturii nu a susținut defel nici manifestarea extraordinară de la Oarba de Mureș, respectiv Festivalul cântecului popular patriotic românesc „La Oarba și la Iernut”, eveniment dedicat celor 11 mii de ostași români căzuți aici pentru libertatea și neatârnarea României. Nu știe nimeni, de fapt, ce manifestări susține ministerul de resort sau cum decurg procedurile de selecție a proiectelor, cine le validează?!
Ministrului George Vladimir Ivașcu i s-a solicitat în mod repetat o demisie de onoare, de bun simț, avându-se în vedere incapacitatea managerială și o vădită incompetență. Nu se sinchisește, nu-i pasă de semnificația istorică extraordinară a acestui an și de atribuțiile uriașe pe care le are ca ministru al Culturii și Identității Naționale. Poate confundă această funcție cu un rol actoricesc, pe care oricum îl interpretează cabotin și prost. Problema este că aici nu e vorba de nicio dramaturgie, națiunea română împlinește o sută de ani iar guvernanții își bat joc de țară și de noi toți…
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.