Micul, ca strategie de guvernare

În județul Mureș nu există absolut niciun proiect mare în derulare din fonduri de la bugetele locale, cel al CJ sau de la bugetul de stat. Inclusiv promisiunea autostrăzilor s-a dus pe apa sâmbetei. Singurele proiecte mari în derulare, sunt cu finanțare europeană – deșeurile și apa-canalizarea sunt cele mai mari. Aeroportul zace în lipsă de strategie, lipsă de management și viziune. Drumurile arată cum știți și voi că arată. La spitale e bine să eviți orice drum, dacă nu ești înarmat cu șpagă pentru medici. La fiecare început de an școlar păriții investesc din nou bani într-un sistem de învățământ unde parchetul din sala de clasă îl pune mama și tata, nu primăria. Și putem lua orice domeniu vreți dumneavoastră și o să vedeți la orice analiză superficială că stimabilii care ne conduc ori sunt de rea credință, ori cumplit de incompetenți.

Banii însă se toacă, bugetele fiind burdușite de tot felul de cheltuieli, unele mai hilare decât celelalte. De pildă, dacă ne uităm câte zeci de milioane de euro a tocat Primăria Tîrgu-Mureș în ultimii ani pe sportul așa-zis de performanță, am zice că asta e direcția de dezvoltare a orașului. Pe asta mizăm. Și pe festivaluri. Cireașa de pe tortul sărăciei a fost concertul Julio Iglesias, unde sumele vehiculate pentru onorariu variază între 150 și 400 de mii de euro. Peste drum, CJ plusează cu peste 1,4 milioane de lei noi cheltuiți până acum doar pe centenarul Palatului Culturii.

Așadar, constatăm că circul, distracția, pomana sunt linii ghidatoare. Iar confruntările politice nu se duc pe teme de interes capital. Nu știm încotro merge orașul reședință de județ sau chiar județul. Știm însă că marea problemă e a avea sau nu un ținut secuiesc, o regionalizare mestecată în declarații sforăitoare din care județul Mureș iese extrem de prost pentru că politicienii și-au demonstrat lipsa de influență și putere de lobby. Așadar, ne complacem într-o răfuială puerilă de maidan, în care ne jucăm cu steagurile secuiești, cu plăcuțele bilingve sau cu eticheta de pe castraveții din piață, pentru ca seara să mergem să mai mâncăm un mic la festivalul vinului, în care ne permitem să dăm prostimii lacrimi smulse de Iglesias pe bani grei.

Iar câtă vreme vom accepta situația, ei vor continua să ne furnizeze aceeași marfă. Pentru că simpla constatare, fie ea ridicată la nivel de editorial, nu ajută la nimic. Câtă vreme ne pierdem în concerte, festivaluri, meciuri și nu vedem că școala, sănătatea, infrastructura etc. sunt vai de capul lor, ei vor continua să ne furnizeze aceleași concerte, festivaluri și meciuri.

Cătălin Hegheș