Miracolul lutului de la Corund

Unul din cei aproape 200 de olari din comuna harghiteană Corund, important centru de olărit din România unde se realizează ceramică tradiţională, este  Jozsa Laszlo.
Meşterul olar Jozsa Laszlo ia bucata de lut, o loveşte de câteva ori de masa de lucru, ‘ca să scoată aerul’, porneşte roata, îşi umezeşte mâinile şi… miracolul se produce. Privesc fascinată cum, din mâinile sale trudite, prind viaţă în câteva minute o vază, o scrumieră, un sfeşnic. Face asta de aproape 40 de ani, alături de soţia sa şi, de curând, le-a cooptat în afacerea de familie şi pe cele două fete gemene, Ildiko şi Eniko.

Procesul tehnologic

Procesul prin care bucata de lut din mâinile lui Jozsa Laszlo se transformă în superbele vase smălţuite, cu motive florale sau zoomorfe, durează câteva zile. Mai întâi, obiectele care ies de sub roata olarului sunt lăsate la uscat, apoi sunt scufundate în caolin, pentru a căpăta culoarea albă, se usucă din nou şi numai după aceea ajung în mâinile doamnelor din familia Jozsa, cele care realizează conturul şi desenele. Ulterior, obiectele sunt arse de două ori în cuptor, ‘pentru a fi lucioase şi frumoase’ şi numai după aceea iau drumul miilor de case din România şi din străinătate.

Obiecte miniaturale unice în ţară
În serile lungi şi friguroase ale iernilor harghitene, Jozsa Laszlo se relaxează realizând, evident, obiecte ceramice. Este vorba de miniaturi ale unor vase de lut, de numai câţiva milimetri, pe care susţine că doar el le face, ajutându-se de beţe de chibrit. De asemenea, tot în ‘timpul liber’, realizează farfurii ornamentale unice în România, pe care le decorează folosindu-se de un ac.

Într-o cameră transformată într-un mic muzeu, Jozsa Laszlo are expuse mai multe astfel de farfurii, realizate cu migală. Îmi arată o farfurie decorată cu aproximativ o mie de flori şi peste o sută de dansatori şi care se intitulează ‘Dansatori în mijlocul naturii’. A lucrat la ea o săptămână, pentru a se relaxa, şi nu o vinde decât dacă cineva îi oferă suficienţi bani pentru a-i răsplăti munca. Altfel, preferă să le vadă agăţate pe perete, în micul său muzeu improvizat.

Cea mai mică, 100 de lei
‘Farfuriile sunt mai scumpe pentru că lucrez mult la ele. Le realizez în timpul liber şi iarna. Vara nu am timp pentru că trebuie să lucrez ca să primesc bani. Preţul depinde de timpul cât am lucrat la ele. Cea mai mică e 100 lei. (…) Vedeţi, eu sunt artist naiv, nu am învăţat niciunde să fac asta. Tot ceea ce am realizat a venit din imaginaţie, din încercări, din talent’, spune Jozsa Laszlo.

Bărbatul cu mâini trudite şi chip brăzdat de trecerea anilor îmi spune cu mândrie că, în curând, va apărea la National Geografic, într-un documentar despre olăritul din Corund.

Un alt meşter olar, Mathe K. Istvan
De la familia Jozsa pornesc mai departe la un alt meşter olar cunoscut din Corund, Mathe K. Istvan, care practică acest meşteşug de aproape 20 ani. Încă de la poartă rămân surprinsă de casa impunătoare, cu balcon de lemn împodobit cu motive tradiţionale şi de gospodăria mare şi frumoasă. În atelierul olarului lucrează, în linişte, soţia sa şi mai multe vecine care-l ajută la decorarea vaselor. Mathe K. Istvan are doi copii, un băiat şi o fată, ambii adolescenţi, dar deocamdată vrea ca ei să-şi termine studiile şi apoi să-i iniţieze în tainele olăritului.

Vasele realizate de meşterul din Corund sunt arse într-un cuptor tradiţional, pe lemne, unde temperatura ajunge şi la o mie de grade. Doar aşa obiectele ceramice devin lucioase şi numai bune de trimis la vânzare. Mulţi dintre olarii din Corund îşi vând obiectele la depozitele en-gros din localitate, iar unii au propriile magazine la marginea drumului naţional care trece prin comună.

Să  le deosebim de cele contrafăcute
Meşterii din sat au şi o mare nemulţumire, aceea că obiectele realizate de ei au început să fie contrafăcute şi sunt vândute ca tradiţionale, la un preţ mult mai mic. Cu toate acestea, nutresc speranţa că cei interesaţi de arta tradiţională vor şti să aprecieze strădania meşterilor care lucrează din zori şi până noaptea.  Vasele aparţinând ceramicii de Corund sunt cunoscute pentru desenele florale şi zoomorfe, adaptate stilului local, cum ar fi laleaua, cocoşul de munte sau floarea de colţ. Cele mai cunoscute produse sunt cele cu decor albastru, cu decor verde, dar şi ceramica albă, maro sau colorată. Turiştii pot cumpăra atât vase de decor, cât şi căni, castroane, străchini, solniţe, oale pentru sarmale, ghivece sau vase pentru mirodenii.  Viaţa şi renumele comunei Corund sunt legate de artiştii olari, de cei care sculptează lemnul sau prelucrează iasca.

Primarul, olar şi el
Primarul comunei, Katona Mihaly, el însuşi un olar cunoscut, se află la al patrulea mandat, dar ştie că această funcţie este una efemeră, motiv pentru care atelierul este pregătit şi îl aşteaptă oricând. Edilul povesteşte că olăritul a început în comună dintr-o nevoie a oamenilor de a-şi câştiga existenţa, ţinând cont că pământul nu era bun pentru agricultură.

‘Din primele datări, din 1332, deja corundenii prelucrau lutul. Pentru că terenul din jurul comunei este foarte lucios, nu prea au lucrat în agricultură pentru că nu dădea roade şi aşa au făcut o schimbare de mentalitate şi de trai şi au început să prelucreze lutul şi să îşi câştige existenţa. Este foarte important să ştim că în Corund avem peste 760 de mici meseriaşi, din care olari sunt aproximativ 200, iar restul sunt comercianţi, prelucrători de iască, de lemn, aşa că este o largă dimensiune pentru artizanatul popular. Practic, cam 13 la sută dintre locuitorii satului de reşedinţă, Corund, se ocupă cu olăritul’, spune primarul.

De altfel, comuna Corund este una dintre cele mai frumoase şi înstărite din Harghita, iar simţul artistic al oamenilor poate fi uşor observat dacă te uiţi la casele sau gardurile frumos decorate. În plus, cu ajutorul unor proiecte europene, 80 la sută din străzile comunei au fost asfaltate, s-a introdus canalizarea, reţeaua de apă potabilă.

Vor şcoală profesională în Corund
Olarii din Corund se gândesc şi la viitorul meşteşugului lor, aşa că doresc să înfiinţeze o şcoală profesională, pentru a-i învăţa pe tineri arta olăritului.

Primarul dezvăluie că pe vremea comunismului a existat o perioadă în care comuna s-a confruntat cu riscul ca nimeni să nu ducă mai departe această activitate, dar acum mulţi tineri s-au reîntors la meşteşugul păstrat din străbuni.

‘S-a înfiinţat Asociaţia Olarilor din Corund, suntem membri fondatori ai Asociaţiei Olarilor din România, împreună cu oraşul Horezu şi cu celelalte localităţi unde se practică olăritul. (…) Este şi o iniţiativă la un atelier de olărit, unde turiştii pot încerca să vadă cum se face o oală, să picteze. Cu asta trebuie să ne ocupăm mai mult şi să nu lăsăm niciun minut ca oamenii să se gândească că nu merită această activitate. Pentru că de aici ni se trage renumele comunei, cunoscut în toată lumea’, arată primarul comunei.

Muzeul de aragonit din Corund, unicat

Pe lângă arta olăritului şi celelalte meşteşuguri practicate în comună, Corundul se poate lăuda şi cu singurul muzeu de aragonit din România sau chiar din Europa, după cum spun iniţiatorii lui.

‘Aragonitul este un mineral cristalizat pe bază de calcar depus de către apele minerale sărate, bogat în calciu carbonat. Această apă umple găurile subterane şi depune calciu carbonat în fisuri, iar straturi carbonatice, fiind sub presiune, se cristalizează’, ne explică ghidul muzeului de aragonit din Corund, Papp Ildiko.

Minereul de aragonit de la Corund este unic în lume, întrucât se află la suprafaţă, se găseşte sub formă masivă şi nu apare în mină, la fel ca în alte zone ale Europei, precum Cehia, nordul Italiei sau Slovacia. Cei interesaţi pot merge să viziteze locul de unde se exploata cândva aragonitul, ‘Dealul Melcilor’, declarat rezervaţie geologică din 1980. Este vorba de un depozit carbonatic, de un hectar şi jumătate, considerat unic în lume.

Exploatarea minereului de la Corund se leagă de numele geologului ceh Knop Vencel, care a descoperit resursele în anul 1908 şi a deschis uzina de prelucrare în 1914. Bucăţile de aragonit erau prelucrare cu grijă, întrucât erau fragile şi doar oamenii bogaţi îşi permiteau să cumpere obiectele din aragonit. Uzina a funcţionat până în anul 1948, sub conducerea familiei Knop, şi a fost redeschisă de comunişti în 1950, dar întrucât aceştia au folosit dinamita pentru a accelera exploatarea, au distrus resursele din zonă.

Acum, mărturie a vremurilor de glorie de demult stau exponatele din Muzeul de aragonit de la Corund, cum ar fi seturi de scris, ceasuri, vase sau cutii de bijuterii sau obiectele răspândite peste tot în lume, cum ar fi Muzeul Luvru din Paris sau la colecţionari din Europa şi Statele Unite ale Americii.

Şi uitându-te la graficul care arată unde au ajuns obiectele de aragonit din Corund, nu poţi să nu dai dreptate unei anecdote locale, care spune că atunci când Columb a descoperit America, deja corundenii se întorceau de acolo şi când Gagarin a zburat în Cosmos s-a întâlnit, în drumul lui, cu olarii din Corund.

AGERPRES/