Noul Cod de procedură civilă, pe înțelesul tuturor

După mai bine de un an de la intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, în luna octombrie au fost introduse noi prevederi în acest act normativ. Modificările privesc, aproape toate, procedura de executare silită. Unele dintre modificările aduse Codului de procedură civilă, prin recentul act normativ, sunt firești, în condițiile în care din practică a reieșit nevoia de a aduce anumite completări codului.
Detalii despre modificările Codului de procedură civilă am primit de la executorul judecătoresc Hurubă Eugen, președintele Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Tîrgu-Mureș, director al Revistei Române de Executare Silită și conferențiar universitar în cadrul Universității „Petru Maior” Tîrgu-Mureș. Dânsul apreciază ca pozitivă modificarea codului: ,,este una binevenită deoarece clarifică o serie de aspecte, de altfel cunoscute din practica de până acum a aplicării Noului Cod de procedură civilă”. Însă, Hurubă Eugen precizează un neajuns: „Deranjantă este necesitatea de a folosi în acelaşi timp trei seturi de norme de procedură civilă”.
Cea mai importantă modificare…
… adusă de Legea nr. 138/2014 se referă la faptul că a fost eliminată etapa de încuviințare a executării silite din competența instanțelor și atribuirea acesteia executorilor judecătorești. Motivul îl reprezintă faptul că s-a constatat o creștere a volumului de activitate a instanțelor de executare din cauza numărului relativ mare de cereri de încuviințare a executării silite. Astfel, pentru a rezolva această situație, s-a impus eliminarea etapei de încuviințare a executării silite din competența instanței și atribuirea acestei sarcini executorului judecătoresc:
„Din punctul de vedere al modificărilor importante pe latura de executare silită în procedura de executare silită, cea mai importantă este eliminarea etapei încuviinţării executării silite de către instanţele judecătoreşti. Era o etapă procesuală cunoscută, care la momentul intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă a generat o serie de discuţii şi a fost prezentată publicului larg, o etapă care ducea la întârzierea începerii executării silite. Bineînţeles, depinde de care parte a baricadei ne aflăm, dar în interesul punerii în aplicare a unui titlu executoriu, creditorul este îndreptăţit să intre mai repede în drepturile sale; şi atunci întârzierea debutului executării silite poate crea o serie de prejudicii. În actuala lege, în urma modificării prin legea 138, etapa de debut a executării silite are loc în faţa executorului judecătoresc. Acesta este cel care se pronunţă cu privire la admiterea cererii de executare silită şi la încuviinţarea începerii executării silite”, a explicat Hurubă Eugen.
Obligativitatea investirii cu formula executorie
De asemenea, recentul act normativ reintroduce obligativitatea investirii cu formula executorie a titlurilor executorii (se renunțase la aceasta din perspectiva noului cod în varianta sa inițială), cu excepția hotărârilor judecătorești. Inițiatorii actului normativ susțin că procedura de investire cu formula executorie pentru titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, a fost reintrodusă în Codul de procedură civilă pentru asigurarea unui control al instanțelor de judecată asupra acestor categorii de înscrisuri și ținând cont de faptul că încuviințarea executării silite presupune o etapă ulterioară, care constă în verificarea îndeplinirii condițiilor de formă, verificare pe care o va realiza executorul judecătoresc competent.
„Prin Noul Cod de procedură civilă adoptat şi intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013 se produsese o schimbare majoră în sensul că nu mai era nevoie de investirea cu formule executorii a hotărârilor judecătoreşti, precum şi a oricăror alte titluri care urmau să fie puse în executare. Actuala reglementare reia şi reintroduce procedura de investire cu formulă executorie doar că trebuie făcute unele menţiuni clare: nu se investesc cu formulă executorie hotărârile judecătoreşti, ci doar celelalte categorii de titluri executorii şi hotărârile arbitrale. Ceea ce înseamnă că la ora actuală suntem în situaţia de a clasifica titlurile executorii în două: hotărâri judecătoreşti şi alte titluri executorii, în rândul cărora intră şi hotărârile arbitrale. Orice alte hotărâri decât hotărârile judecătoreşti sau orice alte titluri executorii sunt supuse procedurii de investire a formulei executorii, procedură care aparţine instanţei judecătoreşti”, a precizat Hurubă Eugen.
De când începe aplicarea Codului?
„Codul de Procedură Civilă, intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, respectiv legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, a suferit unele modificări recente prin adoptarea legii nr. 138 din 2014 care a fost publicată în monitorul oficial din data de 16 octombrie 2014. Practic, intrarea în vigoare, potrivit legii de elaborare a actelor normative, este în trei zile de la publicare, respectiv începând cu ora 0:00 a zilei de 19 octombrie 2014. Data de 19 fiind într-o duminică, aplicabilitatea efectivă a acestor modificări a fost începută cu ziua de luni, 20 octombrie”, ne-a explicat Hurubă Eugen.
Trei proceduri civile în același timp!
Executorul judecătoresc Hurubă Eugen a menționat că, în prezent, judecătorii și executorii judecătorești sunt puși în situația de a lucra cu trei proceduri civile, ceea ce, desigur, le îngreunează munca:
„Prin Noul Cod de procedură civilă s-a modificat fundamental principiul aplicării imediate a normei de procedură civilă în doi. Dacă vechiul cod de procedură civilă, în articolul 725, prevedea că norma de procedură civilă, adică „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor civile în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege”, noul cod de procedură schimbă această filosofie (filosofie care există în ţările europene, şi nu numai, din anii ’80 – ridicată la rang de principiu), în sensul că prin articolele 24, respectiv 25, noul cod prevede că „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după data intrării în vigoare. Procesele în curs de judecată şi executările silite începute sub vechea lege rămân supuse acelei legi”. Aceasta înseamnă că dacă până la apariţia acestor modificări lucram cu două proceduri civile, respectiv sub imperiul vechii reglementări, codul de la 1865, pentru toate procesele civile şi executările silite începute până în data de 15 februarie 2013, şi cu un nou cod pentru toate procesele civile şi executările silite începute după data de 15 februarie 2013, iată-ne acum în situaţia de a avea o nouă reglementare, deci un al treilea set de norme de procedură civilă aplicabile doar proceselor civile şi executărilor începute după data de 19 octombrie 2014. Deci operăm cu trei sisteme de drept procesual civil.
Lucrul acesta nu este lipsit de importanţă pentru că poate cu uşurinţă să dovedească o greutate în ceea ce priveşte aplicarea imediată a normelor pentru că şi judecătorul şi executorul judecătoresc trebuie în primul rând să raţioneze cu exactitate care norme trebuie aplicate dosarului respectiv”.
Taxa de timbru, eliminată
În plus, a fost eliminată taxa de timbru datorată pentru încuviinţarea executării silite. Detalii am obținut tot de la Hurubă Eugen:
„Fiind vorba despre eliminarea încuviinţării executării silite, bineînţeles că s-a modificat şi legea taxei de timbru în ceea ce priveşte taxa de timbru datorată pentru încuviinţarea executării silite, în sensul că a fost eliminată. Ne referim la taxa de timbru care trebuia plătită în debutul executării silite şi care viza cele două intervenţii pe care le aveau organele judiciare: odată executorul judecătoresc se pronunţa cu privire la admisibilitatea cererii şi apoi la rândul lui, în numele creditorului depunea o cerere pentru încuviinţarea începerii executării silite la instanţa judecătorească. Instanţa se pronunţa doar cu condiţia să fi fost plătită taxa de timbru de 20 de lei.
Taxa pentru încuviinţare a fost eliminată pentru că acest atribut nu mai aparţine instanţei de judecată, ci executorului judecătoresc. În articolul din ordonanţa 80 care reglementează taxele de timbru este foarte clar că sunt supuse taxelor de timbru cererile adresate instanţelor judecătoreşti, parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti şi Ministerului Justiţiei.
În schimb, a fost introdusă taxa de timbru pentru procedura instanţei de investire cu formulă executorie, tot de 20 de lei, procedură care nu mai figura în atribuţiile instanţei judecătoreşti”.
Intabulare mai rapidă
Alte modificări sunt pe tărâmul executării silite imobiliare: „În privința modalității de înscriere în cartea funciară a imobilului adjudecat, nu mai discutăm despre o înscriere provizorie a actului de adjudecare, ci discutăm despre înscrierea în cartea funciară al procesului verbal de adjudecare, actul de adjudecare fiind intabulat o singură dată. Înainte erau două etape: o înscriere provizorie care putea fi contestată şi ulterior se transforma în înscriere definitivă, adică în intabulare. În prezent, se poate contesta doar procesul verbal de vânzare, licitaţia în sine, nu titlul de proprietate.
Mai este important de ştiut că nu mai există obligativitatea instituirii unui administrator sechestru în toate situaţiile în care se urmăresc bunuri imobile, ci doar acolo unde executorul judecătoresc consideră necesar pentru că în practică în scurta perioadă în care am aplicat noul cod de procedură civilă, din februarie 2013 şi până la modificare, s-a constatat lipsa posibilităţilor efective de identificare a unei persoane care să accepte să preia în administrare un imobil urmărit pe calea executării silite. Şi atunci, legiuitorul a considerat necesar să lase această opţiune la latitudinea executorului judecătoresc, care să aprecieze dacă se impune sau nu şi să procedeze ca atare”, ne-a informat Hurubă Eugen.
Alte modificări
În total, există 93 de modificări aduse Codului de procedură civilă. Pe lângă cele principale, referitoare la executarea silită, amintim și altele.
Astfel, potrivit noilor reglementări, părțile dintr-un proces vor avea posibilitatea să solicite o copie după notele grefierului pe care le vor putea contesta până la ședința următoare. De asemenea, va putea fi solicitată și o copie după înregistrarea ședinței de judecată, în format electronic.
A fost modificat art. 94, punctul 1, ce reglementează competența judecătoriei, în prezent fiind introdusă o noua literă, respectiv h1, ce aduce în competența judecătoriei cererile de declarare judecătorească a morții unei persoane.
Articolul 200, alineatul 1, s-a modificat într-un sens pozitiv, ce trebuie salutat, dat fiind faptul că verificarea competenței instanței se va face încă din faza procedurii regularizării, sporind eficacitatea principiului dreptului la un proces echitabil, în termen optim și previzibil.
Ce poate fi executat silit?
„S-au făcut o serie de corecţii şi cu privire la procedura de executare silită stricto sensu, în sensul că în urma adoptării de către Curtea Constituţională a unei decizii de neconstituţionalitate a articolului 650, aliniatul 1 din Codul de Procedură Civilă, era imperios necesar ca legiuitorul să stabilească care este instanţa de executare în actuala reglementare. Prin modificarea recentă s-a stabilit că competenţa de soluţionare a incidentelor privind executarea silită, a contestaţiilor privind executarea silită, astfel spus toate atribuţiile instanţei de executare sunt date instanţei de la domiciliul debitorului. Practic, este o revenire la dispoziţiile vechiului Cod de procedură civilă, care avea o asemenea reglementare”, a spus Hurubă Eugen.
Potrivit actului normativ care se aplică din 19 octombrie, pot fi executate silit direct de executorii judecătorești: obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani; predarea unui bun ori a folosinţei acestuia; desfiinţarea unei construcţii, a unei plantaţii ori a altei lucrări; încredinţarea minorului; stabilirea locuinţei şi vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu.
Titi DÃLÃLÃU