Am căutat locul din județul Mureș de unde a pornit în lume Omul atât de iubit de Papa Ioan Paul al II-lea. Undeva, într-o așezare mică, Teleac pe numele ei, mai stă în picioare o poartă albastră, dincolo de pragul căreia și-a pornit drumul în viață Sfântul din închisorile comuniste. A fost omul a cărui lucrare a făcut ca lumea noastră să pară mai liberă decât cea pe care a trăit-o el.
Pe drumul de la Târgu Mureș spre Reghin, faci dreapta în Periș și ajungi în Teleac pe un drum bun, care surprinde prin faptul că e asfaltat, deși oamenii spun că acolo e, oarecum, capătul lumii. Ei îți arată dealul care îi desparte de Sovata și te anunță că poți ajunge acolo, dar cu mașini mai zdravene.În viață, lucrurile par a nu fi întâmplătoare, și chiar dacă ați zice că e coincidență, am trăit o experiență care îți pune gândurile pe drumuri. Intrați în sat, am trecut de primele case și n-am văzut nici țipenie de om. Am lăsat-o într-a-ntâia și am găsit prima curte cu oameni în ea.
“Ziua bună! Știți cumva care e casa Cardinalului?”. “Asta!” “Care asta?” “Asta de-aici!” Întâmplarea, sau poate nu, ne-a adus așadar exact în fața casei în care se năștea, în urmă cu 109 ani, Cardinalul Alexandru Todea.
E o casă mică, ce are însă o poartă albastră ca niște ochi care îți atrag privirea și te îndeamnă să privești în suflet. În poartă am găsit-o pe nepoata Cardinalului, fiică a unuia dintre cei 16 copii ai familiei. E o femeie puternică, pentru care orice vorbă adusă despre catolici o face să se însenineze. Are și o îndârjire despre care te întrebi cum de este ținută de atâta forță, la un om în aparență plăpând. Două-trei vorbe cu ea aduc explicația. E credință. Multă credință și mândrie când vorbește despre unchiul ei.
Lui Alexandru i-a plăcut școala de mic. A început-o la Teleac și la Căcuci, după care a ajuns la Reghin și la Blaj, iar facultatea și doctoratul și le-a desăvârșit la Roma.În vremea în care s-a întors să fie preot și protopop la Reghin, l-au arestat de trei ori și la a patra l-au dus la Ministerul de Interne, unde l-au ținut o lună. Toate arestările i le-a pricinuit lipsa de ascultare a sfaturilor Miliției. Dar nu s-a speriat. Și a protestat apoi împotriva abdicarii forțate a Regelui, ceea ce i-a adus a cincea arestare. La a șasea a fost altfel. A reușit să fugă de sub ochii securistului care îl păzea și vreme de trei ani și trei luni a dormit mai mult prin păduri și în fiecare seară își schimba locul, ca să nu fie găsit. Într-o vreme, o familie i-a îngăduit să-și facă o groapă sub masa pe care aceștia mâncau. Acolo l-au prins, în 1951.Motivând că este „periculos pentru societate”, procurorul a cerut condamnarea la moarte, iar Tribunalul Militar i-a dat muncă silnică pe viață. L-au plimbat pe la cele mai grele închisori. În trenurile care îi duceau dintr-o carceră în alta, Alexandru Todea celebra Sfânta Liturghie, cu lanțurile la picioare.Cel mai greu i-a fost la Sighet…L-au umilit și l-au făcut “șef de măturoi”, dar asta l-a bucurat, pentru că așa putea să îi întâlnească mai des pe deținuții cărora le vorbea, în șoaptă, despre Dumnezeu…La Sighet i-a spovedit și i-a împărtășit pe Iuliu Maniu și pe Gheorghe Brătianu, care prin lucrarea lui au reușit să treacă în lumea de dincolo împăcați cu Dumnezeu. În ‘64, după 14 ani de temniță grea, l-au eliberat și nu după multă vreme a ajuns iarăși la Teleac. Acasă…Aici, din casa în care s-a născut rămăsese numai poarta albastră, dar cel ce avea să devină Cardinal o găsea chiar și cu ochii închiși.
“Tu ești, Marie?” a întrebat-o pe nepoata lui de frate, cea care atunci, ca și acum, trăiește în casa de la numărul 1. Au povestit despre cele ale familiei și s-a dus apoi la Reghin. Casa lui devenise loc de pelerinaj, în care sfida comunismul și aduna, uneori, mii de oameni. Tot clandestin a fost ales și Mitropolit al Bisericii Greco-Catolice, pe care a apărat-o, cu amintirea înjosirilor la care a fost supus la Sighet. I-a scris lui Ceaușescu, pe care l-a apostrofat curajos, chiar într-o scrisoare:
„Stați de vorbă cu toți străinii, numai cu greco-catolicii din România nu stați de vorbă…” Alexandru Todea a fost numit Cardinal de Papa Ioan Paul al II-lea, fiind al doilea român încărcat cu această responsabilitate, după Iuliu Hossu, căruia i-a stat la căpătâi, până la ultima suflare. La puțină vreme după învestirea cu marele titlu, Alexandru Todea s-a îmbolnăvit și în suferința lui a fost vizitat de mulți din cei care i-au recunoscut viața ca pe un sacrificiu etern. Pe la Cardinal au trecut Majestatea Sa, Regele Mihai I și Papa Ioan-Paul al II-lea. Era și Papa bolnav atunci când s-a revăzut cu Cardinalul în Catedrala Sfântul Iosif din București. I-a pus mâna pe cap și, după un tulburător sărut pe frunte, Cardinalul a plâns, imobilizat în scaunul în care își ducea cu demnitate boala. A dus mâna stângă la inimă și acesta a fost, poate, momentul cel mai fericit al grelei sale treceri pământești.
În 2002, atunci când a murit, mulți oameni din Teleac au mers la Blaj. Era ca și cum tot satul își îngropa fiul. Oamenii au venit însă mândri acasă, după ce și-au așezat Cardinalul în Catedrala Sfânta Treime din Mica Romă, alături de episcopul Inocențiu Micu Klein. Câte-o găină anunță suflare de viață din vreme-n vreme, la poarta albastră din Teleac, pe care scrie “numărul 1”. E liniște. Cu voia celor de-acum ai casei, poate se gândește cineva la poarta asta să o înțepenească puțin, ca să rămână în picioare. Este important și contează, pentru cei ce pot veni să-i vadă urmele pașilor, dar și pentru memoria Sfântului închisorilor, cel despre care Al Cistelecan spunea că “fără îndoială, pe cât e omenește cu puțință, a dus crucea Mântuitorului”.
Sursa: madeinmures.ro
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.