Rezervația Naturală Muzeul Trovanților se întinde pe o suprafaţă de un hectar şi este geosit al Geoparcului aspirant UNESCO Oltenia de sub Munte. Muzeul în aer liber este uşor de reperat de toţi cei care au drum spre Horezu sau spre Târgu Jiu, rezervaţia naturală fiind situată la aproximativ 40 de kilometri de Râmnicu Vâlcea, pe marginea DN 67. Trovanţii din Costeşti au început să fie studiaţi imediat după Revoluţie, dar au ajuns atracţie turistică abia în 2005, după ce zona în care s-au format a fost declarată rezervaţie naturală.
Cunoscuţi şi sub denumirea de “dorobanţi”, “bălătruci”, “pietre vii” sau “pietre care cresc după ploaie”. Cu forme bizare, sferice sau elipsoidale şi mărimi diferite, de la câţiva centimetri până la câţiva metri, aceştia pot fi admiraţi în Rezervaţia Naturală Muzeul Trovanţilor din comuna Costeşti, înfiinţată în 2005. Primele “pietre vii” s-au “născut” în Miocenul superior.
Trovanţii au forme sferice sau elipsoidale, cu dimensiuni care variază de la câţiva centimetri până la 10 metri în diametru.Trovanţii sunt roci sedimentare rezultate din granule de nisip cimentate , mai dure decât stratul în care se dezvoltă. Potrivit specialiştilor, aceste pietre au tendinţa de a creşte spontan, din centru către periferie, viteza de depunere fiind de 5 cm la fiecare 1.200 de ani. Geologii consideră că acest lucru se datorează concentraţiei mari de săruri minerale care se găseşte în „amestecul” de gresie: o stratificare complexă a nisipului cimentat cu carbonat şi ape calcaroase.
Rezervaţia de la Costeşti rămâne unicul loc din Europa unde există o rezervaţie naturală a formaţiunilor geologice care sunt rezultatul unor cimentări produse în urmă cu milioane de ani.Primele „pietre vii” au apărut însă în Miocenul superior, ca urmare a unor cimentări locale în masa nisipului. În urmă cu mai bine de 10-15 milioane de ani, o mare parte din regiunea Oltenia era acoperită de Lacul Getic. Nisipul și pietrișul transportat de pâraie s-a depus într-o parte a lacului, în zona unde se găsește astăzi rezervația naturală. Cu timpul, sub efectul apelor calcaroase, straturile de nisip și pietriș cu porozitate ridicată au început să se sudeze între ele cu un ciment carbonatic, dând naștere formelor distincte pe care le putem admira astăzi.
În 2018, GeologyIn, unul dintre cele mai importante site-uri de specialitate din lume, a dedicat un articol trovanților de la Costești, remarcând similaritatea lor cu alte structuri geologice din lume, precum: Slinding Rocks (Pietrele alunecoase) din Death Valley (SUA) sau Sandsteinkonkretionen de pe valea Rhinului din Germania.Particularitatea „pietrelor vii” de la Costești constă în compoziția geologică formată dintr-un miez de rocă dură, înconjurat de o serie de inele cu substrat sedimentar-nisipos, motiv pentru care după o ploaie torențială, la exteriorul trovanților apar mici pietre, dând impresia că întreaga formațiune geologică crește.În Costeşti se mai pot vizita: • Muzeul de artă „Dumitru D. Anghel” • Peștera Liliecilor • Mănăstirea Bistrița (1494)• Mănăstirea Arnota (1634)• Schitul Păpușa (secolul XVI)• Biserica din Peșteră cunoscută ca Biserica Ovidenia – Peştera Liliecilor (Sfântul Grigore Decapolitul) – Bistriţa (1633)• Biserica „Sfinții Îngeri” (secolul XVII)• Biserica Peri (1689)• Biserica Ciorobești (1750)• Biserica Grușetu (1801)• Biserica Grămești (1664)• Biserica „44 de izvoare” (1701)Totodată aici, iubitorii drumeţiilor pot merge pe traseele montane din Parcul Național Buila Vânturarița. Text/foto: Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Vâlcea#CNIPTVâlcea#MuzeulTrovanţilor#Costeşti
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.