Ieri, 18 august, unul din cei mai cunoscuți și apreciați istorici români, Neagu Djuvara, a împlinit venerabila vârstă de 97 de ani. Decorat în 2006 de președintele României cu Ordinul Naţional Servicul Credincios în grad de Mare Cruce și în 2010 de către ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, cu ordinul Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Ofiţer, Neagu Djuvara a fost intervievat în acest an de revista LeCtura din Tîrgu-Mureș:
Ce se poate face pentru a limita relele făcute de comunism? Ce se putea face în acești 20 de ani și nu s-a făcut? Ce ați fi făcut dumneavoastră dacă puteați mai multe?
Dacă aș fi fost într-adevăr mai tânăr și, poate mai îndrăzneț… nu sunt omul care să mă bag – de pildă, veniți din străinătate odată cu mine au fost Ion Rațiu și Radu Câmpeanu; amândoi s-au repezit să fie șefii unui partid, n-au făcut mare lucru – eu, dacă aș fi făcut politică și dacă m-ar fi ajutat Cel de Sus să devin președinte al țării, primul lucru pe care aș fi încercat să-l fac ar fi fost să convoc un fel de adunare a reprezentanților institutorilor din țară și să le spun că ceea ce trebuie ei de acum înainte să învețe copiii, mai mult decât alfabetul și artimetica, este să fie cinstiți. Să-i învețe că hoția este unul dintre cele zece păcate din tabla lui Moise. La noi în țară se fură de la vlădică la opincă. Este marele cusur al acestei țări. Avem o corupție generalizată: toată lumea fură. Nici înainte n-am fost noi un model de cinste în toate clasele sociale, că și boierii furau, dar sub comuniști, probabil prin faptul că pentru a putea trăi, pentru că i se luase bucățica de pământ până și celui mai sărac dintre țărani, hoția a devenit un mijloc de trai absolut indispensabil. A devenit ceva legitim. Culmea e că s-a generalizat, iar acum nimeni nu o mai consideră a fi un păcat, așa că sunt hoți toți. Este înfiorător. Vă dați seama ce pagubă pentru Stat. Pentru că Statul ar putea să facă din acești bani școli, drumuri etc., pe când ei intră în buzunarele unor oameni care se îmbogățesc peste noapte. Ei, atunci, ce să facem? Vă spun, în câteva generații, dacă s-ar pune în fruntea învățământului importanța cinstei, să știți că se poate schimba ceva.
Interviul integral poate fi accesat aici.