Primul meu contact cu o masă gălăgioasă de oameni, (așa percepeam protestele) a fost în fața Prefecturii. Anno Domini 1990. La 10 ani, de mână cu mama, în trecere prin centru.
Primul protest la care efectiv am fost activ a fost în liceu, în ’97, atunci când, de pe o zi pe alta, au vrut să dăm bacul din șapte materii.
A urmat o ieșire pentru cauza Andreea Ciucă, pentru libertatea presei și tot așa până la Colectiv. Toate au avut un scop clar, țintit.
Între timp, o parte din energii s-au consumat, recunosc, iar spiritul „revoluționar” s-a mai estompat. Ieri seară nu mai puteam fi concentrat 100% doar pe stradă. Creierul și inima erau și acasă, acolo unde micuțul Mark (fiul meu cel mic) avea febră 40 și amigdalită cu puroi.
Ei bine, acum n-am mai ieșit și nu mai ies în stradă doar pentru un OUG sau doar să pice Guvernul. Simt și am pretenții la mai multe. E un feeling de „acum ori niciodată”. Așa că, iată-mi așteptările:
1. Vechea clasă politică, toată, amendată drastic. Socialiștii de bună-credință din PSD să-și facă un nou partid și să nu se mai tot reformeze din interior, că nu ține figura. Intelectualitatea de stânga să-și asume mai multe, să se implice. În PNL la fel! La fel și liberalii care au stat de-o parte.
2. Apariția unui partid conservator în fruntea căruia vreau să-i văd pe Neamțu, Papahagi, Paleologu, Baconschi.
Alde Pleșu, Liiceanu, Patapievici și cei amintiți mai sus să coboare puțin din birouri, biblioteci, din postura carierelor de diplomat și să vină frumușel în Cetate.
3. Oameni de afaceri care să-și asume finanțarea unor astfel de partide și care să ne demonstreze ceea ce spune Dan Alexe: „Dacă exista vreun bogătaș cinstit în România, ar fi pus de mult de un partid alternativ. Cu un birou undeva, o imprimantă, mici salarii, investiție modestă în tineri sinceri și exaltați care vor să schimbe sistemul. Nu, soro, le e frică tuturor, că-s hoțomani și vine fiscul să vadă cum au făcut banii. La atâția milionari, un mecena politic n-ai avut în 25 de ani. Doar cretini cu degete de crenvurști care vânează prin Africa și își petrec vacanța în Dubai”.
4. O discuție cu o oareșce finalitate pe regionalizare, autonomie administrativă și fiscală și „nașterea” partidelor regionale.
5. Prag electoral 0. Parlament cu reprezentativitate de 100%. Cu alte cuvinte: Libertate totală în zona politicului si a listelor civice.
Fără rezolvarea acestor probleme, pentru mine, ieșitul în stradă e doar o prelungire a eșecului și cărunțim degeaba.
Muie Dragnea nu-mi va creea o ejaculare precoce. Sper ca nici voua!
Marius Libeg