O căsnicie perfectată între părinţii a doi tineri la Târgul Fetelor de pe Muntele Găina, în judeţul Alba, în urmă cu 54 de ani, s-a transformat într-o frumoasă poveste de dragoste între Maria şi Laurenţiu Naşca, care acum locuiesc în comuna Sânpetru de Câmpie, din judeţul Mureş.
Maria, născută în localitatea Poşaga din judeţul Alba, îşi aminteşte că avea 18 ani când a fost anunţată de mama ei, care se întorsese de la Târgul Fetelor de pe Muntele Găina, că i-a găsit un soţ.
Foto: (c) Familia Naşca/Arhiva personală
„La Târgul de Fete de pe Muntele Găina au fost mama şi doi fraţi, eu am rămas acasă cu fetele, eu sunt cea mai mare. Seara, când s-au întors de la târg, mama mi-a spus că mi-a găsit un băiat. Nu am zis nimic fiindcă nu l-am văzut. Mama a spus să ieşim afară să ne înţelegem. Ce să mă înţeleg, că el nu a zis nimic! Am stat în târnaţ (pridvor n.red.), el nu a zis nimic, eu iar nu am zis, că eram ruşinoasă, aşa că am stat. Ne-au chemat apoi în casă şi ne-au întrebat ce ne-am înţeles. Nu am zis nimic, pentru că nici el nu a zis că ar veni după mine. Am fost cea mai mare şi am muncit mult, tata avea 50 de oi, 15 vaci şi m-am urât de lucru şi m-am gândit că dacă mă mărit, scap de lucru, vin la ţară şi mă ţine bărbatul doamnă, dar nu a fost aşa. Dimineaţa, au venit Petruţ şi Maria din Poşaga – eu nu îi cunoşteam, dar îi ştia mama – mama mi-a pus în straiţă haine şi altele şi l-a trimis pe tata cu mine la Sâmpetru. Am stat o săptămână şi aici am rămas. Nuntă nu am făcut, că nu aveam posibilitatea. Au trecut 54 de ani de atunci”, îşi aminteşte Maria, în ziua de Dragobete.
Deşi foarte tânără, Maria povesteşte că s-a adaptat la viaţa alături de soţul său din Sâmpetru de Câmpie, unde locuia şi împreună cu socrii, deşi unele lucruri, cum ar fi mâncarea, se făceau oarecum diferit faţă de satul natal. Ea arată că e important ca într-o căsnicie să fie îngăduială şi remarcă faptul că acum sunt alte mentalităţi, tinerii se ceartă foarte repede şi nici nu mai au obişnuinţa de a trăi în aceeaşi casă cu socrii.
Foto: (c) Familia Naşca/Arhiva personală
„Acasă munceam şi am crezut că scap, dar nu a fost aşa. Ne-am îndrăgostit după ce s-a dus tata acasă. Am rămas aici, nu a fost aşa rău, bărbatul a lăsat după mine, nu am mai plecat. Dacă aşa au zis părinţii, aşa trebuia să stai. Am avut norocul de un om bun, nu m-a sfădit, era cel mai mic, era însurat în casă, aşa că am stat cu soacra. Aici am împlinit 19 ani. Ştiam să fac tot felul de lucruri. Mâncare ştiam să fac, dar aici se făcea altfel, la noi acasă era unt şi smântână, aici trebuia făcută altfel. Ne-am mai certat noi, dar el lăsa după mine şi nu m-a sfădit, a mai băut, aşa ca bărbaţii. Trebuie să laşi unul după altul fiindcă dacă sunt doi tari, nu merge treaba. Nu merge altfel. Acum tinerii nu lasă unul după altul, îndată se ceartă, nu sunt ca mai demult. Mai demult erau trei-patru nurori în casă, pentru că nu fiecare fiu putea avea casa lui, şi nu se sfădeau, dar acum nu prea încap nici cu socrii. Eu am fost în casă cu socru, cu soacră şi am trăit bine. Dacă nu îngădui unul după altul, nu poţi să trăieşti atâţia ani laolaltă”, ne spune Maria.
Laurenţiu Naşca, acum în vârstă de 83 de ani, nu a fost nici de această dată mai vorbăreţ decât în urmă cu 54 de ani, însă şi-a amintit prima întâlnire cu Maria ca şi cum ar fi fost în urmă cu câteva zile.
Foto: (c) Familia Naşca/Arhiva personală
„Atunci am văzut-o prima dată şi mi-a fost cumva să îi vorbesc… era frumoasă tare. Nu am stat pe gânduri şi am decis să împărţim viaţa. Nu i-am greşit, dacă i-am zis o vorbă rea, mi-am cerut iertare”, a spus Laurenţiu Naşca. AGERPRES