Originea și legendele chihlimbarului, o rășină fosilizată despre care se afirmă că ar putea fi contemporană cu dinozaurii, formată cu zeci de milioane de ani în urmă, sunt prezentate, începând de joi până duminică, de muzeografi și geologi la Expoziția Mineralia organizată la Secția de Etnografie și Artă Populară din cadrul Muzeului Județean Mureș.
‘Tema centrală a acestei ediții a Mineralia este chihlimbarul sau ambra, rășina fosilizată a unor conifere dispărute, formată cu zeci de milioane de ani în urmă. În condiții extreme de climă și presiune geologică, rășina s-a transformat într-o ‘piatră prețioasă’ spectaculoasă, cu nuanțe care variază de la galben auriu la portocaliu aprins sau maro închis. Chihlimbarul este o rocă sedimentară de natură organică. Este o rășină fosilă care poate să fie contemporană cu dinozaurii. Vechimea chihlimbarelor poate să fie între 20 de milioane de ani până la 300 de milioane de ani. A fost folosit din cele mai vechi timpuri ca bijuterie. E o piatră frumoasă, are duritate foarte mică, este foarte sensibilă dar, în același timp, e foarte ușor de prelucrat. Fiind moale, o putem deosebi de alte roci sau minerale care au aceeași paletă coloristică. Dacă punem mâna pe ea nu e rece, e caldă, asta ne duce cu gândul la roca organică, și este foarte ușoară. Așa ca un lucru interesant pentru doritori, există modalități de a deosebi falsurile de original. Chihlimbarul e foarte ușor și dacă îl scufundăm în apă sărată, plutește. Asta îl deosebește de falsuri, fiindcă orice falsuri, care sunt materiale sintetice, sunt mult mai dense, deci mai grele, nu vor pluti în apă sărată. Mai există o metodă, cu lumina ultra-violentă: chihlimbarul va prezenta niște irizații albăstrui, ceea ce nu e cazul la niciunul dintre falsuri’, a declarat, joi, pentru AGERPRES, muzeograful Angela Săplăcan.
Muzeograful a spus că principala sursă de chihlimbar rămâne țărmul Mării Baltice, dar el apare și în Indonezia sau Republica Dominicană, însă și în România, la Colți, în județul Buzău, acesta din urmă având o culoare roșiatică intensă și este cunoscut sub denumirea de Rumanit.
‘Chihlimbarul se potrivește cu culorile toamnei, galben, oranj sau maroniu, mai mult sau mai puțin transparent. Este vestit pentru faptul că poate să aibă incluziuni fosilifere, poate să conțină insecte, poate să conțină grăunciori de polen, resturi de plante, lucru care îl face important din punct de vedere geologic, pentru că, într-adevăr, cu ajutorul acestor incluziuni putem să-i determinăm vechimea. Este cu adevărat fascinant pentru că poate ascunde mistere de milioane de ani. Chihlimbarul este relativ răspândit și atunci, fiind așa mai special decât alte pietre pe care le-au descoperit oamenii, i-au atribuit puteri, au inventat legende și povești interesante despre ele. Tocmai de asta, în fiecare an, când avem o ediție Mineralia, avem și o piatră-vedetă și oferim publicului panouri explicative despre geneza mineralului sau rocii, despre legende. Vedem chiar și o poveste a camerei de chihlimbar, pentru că fiind relativ ușor de prelucrat, atunci este ușor de decorat cu el, mai ales când îl ai în cantități industriale, așa cum este cel de la Marea Baltică’, a susținut Angela Săplăcan.
De pe panourile expuse în cadrul Mineralia aflăm că chihlimbarul nu este doar un material decorativ, ci și o parte din istoria și cultura omenirii, are o greutate foarte mică, poate pluti pe apa sărată, motiv pentru care popoarele antice îl numeau ‘piatra de mare’ și că vikingii îl foloseau ca monedă de schimb, având valoarea aurului.
De asemenea, grecii au descoperit că, prin frecare, această rocă generează electricitate statică și i-au dat numele de’electron’, în timp ce romanii îl considerau tămăduitor și magic, folosindu-l în ceremonii.
Din expoziție mai aflăm că în Evul Mediu, comerțul cu chihlimbar era strict reglementat de Ordinul Teutonic, iar în secolul al XVIII-lea, meșteri polonezi au decorat faimoasa ‘Sală de chihlimbar’ de la Sankt Petersburg, un simbol al rafinamentului artistic și al bogăției epocii.
Geologul Andrei Gorduza, co-organizator ale Mineralia, alături de Muzeul Județean Mureș, a precizat, pentru AGERPRES, că, pe lângă podoabele de chihlimbar, expoziția cuprinde sute de specii de minerale, de eșantioane, minerale de colecție, pietre șlefuite, roci, cristale independente, o multitudine de piese.
‘Avem și Moldavit, o piatră rară, mai puțin cunoscută decât chihlimbarul, dar foarte apreciată. Are o culoare verde transparent și care are o istorie a modului de formare foarte interesantă, fiind de fapt o rocă de impact a meteoritului cu pământul. Eu nu prea folosesc termenul de ‘piatră semiprețioasă’, putem să le spunem pietre fine, pietre de podoabă, care sunt puțin sub nivelul pietrelor prețioase, dar la fel de frumoase. Cred că avem câteva sute de tipuri de minerale aici. Trebuie să ai pasiune să te ocupi de așa ceva. Am observat că lumea apreciază foarte mult culoarea albastru intens, cum e Lapis Lazuli sau nuanțele de verde a Malachitului’, a susținut Andrei Gorduza.
Muzeul de Etnografie și Artă Populară din cadrul Muzeului Județean Mureș găzduiește, în perioada 25-28 septembrie, o nouă ediție a expoziției Mineralia, eveniment dedicat cristalelor, pietrelor semiprețioase și bijuteriilor de autor, programul de vizitare fiind zilnic între orele 9:00 și 18:00. AGERPRES