În vremea copilăriei mele, învățam la școală că ursul trăiește în pădure, la munte. Era interesant când vedeam urși la grădina zoologică.
Acum, ne întâlnim cu ursul pe stradă, în oraș.
Cum s-a ajuns aici?
Omul a intrat pe teritoriul lui, s-au defrișat pădurile, fără să intereseze pe cineva ce rămâne în urmă. Zonele locuite de om sunt într-o continuă dezvoltare, iar la capitolul poluare nu stăm prea bine.
Monitorizarea urșilor lasă de dorit. Nu știm câți sunt, unde sunt. Fiecare instituție are altă cifră cu privire la câți ursi sunt în Mureș.
Sunt voci care spun că ar fi fost relocați aproximativ 1000 de urși din Brașov în Mureș.
Li se dă mâncare, la ei în habitat, dar pentru că nu știm câți sunt, mâncarea dată e prea puțină, iar urșii sunt nevoiți să caute hrană prin gospodăriile oamenilor, la stână, prin orașe.
Numărul oamenilor omorâți sau răniți de către urși este revoltător de mare.
Ce e de făcut?
Instituțiile responsabile spun că nu au suficiente resurse. Dar nici cele care există nu sunt gestionate eficient. Fiecare stă în pătrățica ei, preocupată de cum să se acopere mai bine de hârtii, ca să spună că era treaba celeilalte instituții. Doamne ferește să comunice, să colaboreze, să acționeze ca să REZOLVE problema.
Un urs lovit de o mașină a fost lăsat în drum, în suferință, o noapte întreagă, pentru că medicul veterinar nu avea tranchilizante.
Oamenii care se pricep la asta spun că trebuie făcută o numărătoare a urșilor, decis dacă e nevoie de relocare sau dacă e nevoie de a se permite vânătoarea unui număr mai mare, identificați cei agresivi, suplimentată hrana în habitatul lor.
Un lucru foarte important: cei care dețin dovezi potrivit cărora s-au relocat urși de la Brașov la Mureș au obligația și datoria să le înainteze pentru investigații. Altfel, rămâne doar o altă poveste, toată lumea vorbește pe la colțuri, nu se rezolvă nimic, nimeni nu răspunde.
Asta facem de 30 de ani. Rezultatele (NU) le vedem.
Mor oameni…
Lavinia-Corina COSMA
Deputat