Unul dintre cei mai importanti artisti contemporani din Ungaria va avea vernisajul expozitiei E ușor să te îneci în afirmații adânci în 24 octombre la camera K’ARTE .
Pál Gerber (1956, Tatabánya), câștigător al Premiului Munkácsy, trăiește și lucrează la Budapesta. A intrat pe scena de artă ca reprezentant al unei generații care aduce în prim plan abordări ironice, reflexive, emblematice și cu conexiune la parodii ale avangardei, tendințe post-conceptuale și critice față de societatea consumeristă. (sursa: Artportal)
„Îmi beau cafeaua. Îmi beau cacaoa. Când se termină, sunt uimit. Mă uit la fundul închis al ceștii și sunt uimit pentru că m-am așteptat să fie niște găuri acolo. Am crezut că e sită din ceea ce beau. De 15 ani mă ocup cu fabricarea capotei, cred în Dumnezeu și lupt împotriva bacteriilor. Am trecut de la producțiile cu elefanți indieni la pictură.
Eterogenitatea este mediul meu natural și cu asta lucrez, împărtășind părerea că un artist ar trebui să fie liber de el însuși, să se elibereze constant de el însuși, nu doar de a urma tendințele actuale. Dacă un artist ar trebui să se afirme mereu sau să fie independent și de sine din când în când – există o diferență semnificativă între cele două percepții și consecințele lor.
Concepția mea nu contestă semnificația formei, de fapt o recunoaște, o folosește și o validează în mare măsură, totuși nu trebuie confundată cu relația cu forma care este inconștient respectuoasă, dar golită de orice sens, numită formalism. Poate și vizualul dovedește că putem rămâne independenți de formă și dacă forma trebuie disciplinată, o vom disciplina: (Mergi) La locul tău!” – Pál Gerber.
Gerber lucrează cu medii variate (de la performance-uri în spațiul public, prin instalații până la picturi, dar în același timp, și expoziția o tratează ca o unitate artistică independentă, o lucrare în sine). Operele sale sunt, în general, enigmatice – sau cel puțin recepționează și transmit frecvența mai puțin banală a realității. Marea majoritate a lucrărilor sale sunt construite cu texte, dar asta nu rezultă în artă literară sau conceptualism de tip strict mental și sec; în schimb, ele ne transportă într-o perspectivă extrem de multilaterală și experiențială. Evaluând spațiul acestor lucrări, realitatea ce o deschid este densă, amplu dezvoltată și se dovedește a fi cu adevărat „degustabilă”.