Jurnalistul clujean își postează zilnic pe pagina sa de socializare impresiile avute pe drumul pe care-l parcurge pe urmele tibetologului Kőrösi Csoma Sándor (savantul realizator al primului dicționar tibetan – englez). În aceste zile Pengő Zoltán se află chiar în…Iran. O relatare de la fața locului:
”Escaladrea conflictului între Statele Unite și Iran nu mi-a picat bine. De două zile am în mod constant un sentiment de nesiguranță, chiar dacă nu am avut experiențe negative. Nu am avut parte de gesturi ostile, lumea este în continuare binevoitoare și prietenoasă. De exemplu, în timp ce stăteam timorat pe marginea șoselei și nu îndrăzneam să traversez din cauza traficului infernal, un individ, văzându-mi starea, a pășit în fața mașinilor, în stilul tipic iranian, făcându-le șoferilor semn cu mâna să oprească, oferindu-mi cale liberă.
În cele trei zile de doliu național, spațiul public din orașele iraniene s-a umplut cu afișe și pancarte voluminoase de ultim omagiu adus generalului Kasim Suleimani, lichidat de americani în Irak. Totul s-a întâmplat peste noapte, mă mir cum de au reușit să tipărească atâtea într-un timp atât de scurt. Cineva de acasă m-a întrebat, dacă Suleimani era într-adevăr atât de popular, pe cât susține mass-media iraniană. Nu pot să dau un răspuns competent, ceea ce pot să spun este că în ultimele două zile am văzut destul de multe vehicule cu poza generalului lipită pe parbriz. În general atmosfera este calmă, Iranul nu pare o țară care se pregătește de război.
Chiar și așa, șederea mea în Iran se apropie de sfârșit, mai repede decât preconizasem, dar nu din cauza acutizării conflictului cu SUA, ci datorită banilor. Din cauza embargoului financiar instituit asupra Iranului, nimeni nu are acces la conturi bancare din străinătate, trebuie să te gospodărești cu banii pe care i-ai avut asupra ta la intrarea în țară, iar eu am avut niște cheltuieli neprevăzute.
Deoarece sunt în Iran de mai mult de o lună, trebuie să-mi înregistrez telefonul, ceea ce m-a costat 9 milioane de riali, bani cu care puteam trăi șase-șapte zile. O gaură și mai mare în bugetul meu a produs faptul că nu am reușit să obțin viza de India pe cale online, și ca urmare trebuia să plătesc 100 dolari numărar la ambasadă. Un mic dezastru financiar.” , a scris ieri pe pagina de socializare Pengő Zoltán, jurnalistul clujean.
4 ianuarie
”Întrebându-mă despre impresiile mele, multă lume face referire la țările arabe și cultura arabă, iar eu nu am pășit în vreo țară arabă, și nici nu sunt tentat s-o fac în viitor. Arabii reprezintă o mică minoritate în sud-vestul Iranului, iar cele două popoare, perșii și arabii, nici măcar nu sunt înrudite.
Ce-i drept, prin intermediul religiei, arabii au exercitat o influență culturală asupra perșilor, un exemplu fiind scrisul arăbesc folosit în Iran. Limba perșilor, farsi, este înrudită cu româna, la fel ca și cu marea majoritate a limbilor europene, respectiv cu hindi și cu sanscrita, limba sacră a hindușilor. În persană apa este ap, mama mader, iar tata pader, denotând originea comună a limbilor indo-europene. Ceaiul în farsi se numește la fel ca în română, dar acest lucru nu se datorează originii comune a celor două limbi, fiind împrumutat din chineză.
Un alt lucru mai puțin știu despre Iran este că e singura țară de pe mapamond cu o populație aproape în întregime șiită. Șiiți reprezintă o ramură minoritară a islamului, aproximativ 15 la sută dintre musulmani sunt șiiți. Schisma islamică s-a produs cu puțin după moartea lui Muhammad sau Mahomed, motivul fiind moștenirea puterii politice: predecesorii sunniților actuali susțineau că succesorul trebuie ales dintre cei mai vrednici de comunitatea credincioșilor, în timp ce pentru opoziție, șiiții de azi, succesorul trebuia să se tragă din familia profetului.
Pe parcursul secolelor între cele două ramuri au apărut și diferențe teologice majore, șiiții venerează sfinți, în timp ce sunniții nu. O altă diferență vizibilă este că la șiiți în loc de cinci, sunt doar trei rugăciuni zilnice, mai precis câte două sunt comasate.
Judecând după aparențe, iranienii sunt mai credincioși decât turcii, în Teheran, orașul cel mai cosmopolit și liberal in Iran, am văzut în spațiu public mai mulți bărbați cu mătănii decât în Erzurum, centrul conservatorismului religios din Turcia. ”