terasamente degradate pline de buruieni și culturi agricole, aliniament abia vizibil uitat de negura timpurilor și pile cu armături ruginite răsărite din loc în loc ca într-un film post-apocaliptic
.Nu e ficțiune, ci realitate cruntă: lucrări demarate în 2004 de Bechtel, reziliere cu americanii în 2013 (la 50% stadiu pe Suplacu de Barcău-Borș), apoi în 2015 re-contractare cu spaniolii de la Corsan-Corviam și… iar reziliere în 2016 pentru că noul-vechi antreprenor n-a făcut practic nimic.Apoi în august 2017 se licitează din nou și după 3 (trei!) ani se semnează contractul în iulie 2020 cu românii de la Trameco/Selina: 6 luni proiectare, 18 luni execuție, 326 milioane RON plus TVA.
Dar drama halucinantă a acestui tronson blestemat este departe de deznodământ! Actualul constructor spune că diferențele din teren față de expertiza CNAIR sunt majore și cere peste 130 milioane de lei pentru lucrări suplimentare (40% din contract).
Asociatia Pro Infrastructura se întreabă, retoric, când a ofertat la 72% din prețul estimat de CNAIR și ulterior a semnat, oare nu putea să anticipeze problemele? Culmea coincidenței, 326 milioane (valoarea contractului) plus 130 (suplimentarea invocată) înseamnă 456 milioane, adică practic costul estimat de CNAIR în licitația din 2017.Acum există două soluții. Antreprenorul renunță la (o parte din) pretenții și se ajunge la o sumă de compromis care poate fi adiționată legal la contract sau se execută ce s-a licitat (cu unele modificări nesemnificative) și celelalte lucrări se scot separat la (încă o) licitație.Sau, desigur, se reziliază. A treia oară. Urmând, evident, încă niște ani de birocrație și degradări care vor crește și mai mult prețul final!
Asociatia Pro Infrastructura