Adeseori, o parte dintre români critică cu orice ocazie poporul și țara noastră. Desigur, în comparație cu Europa vestică, unde totul este mult mai bine, salariile sunt mai mari, oamenii mai corecți, peisajele mai frumoase, drumurile mai bune, chelnerii mai respectuoși, hoții mai puțini, legile mai bune, câinii cu mai mulți colaci în coadă…
Adeseori mă întreb de ce mai stau oamenii aceștia aici? De ce nu se duc acolo, în raiul occidental, care li se pare atât de mirific? Poate pentru că simt că nu au puterea nici acolo, nici aici de a fi cu adevărat fericiți. Poate acești oameni ar trebui să înțeleagă că a fi fericit nu este egal cu a avea bani sau drumuri fără gropi. Și ar trebui să vadă, citind știrile mondene, că foarte mulți milionari sunt depresivi, sinucigași, divorțați, bătăuși, bețivi… într-un cuvânt, nefericiți.
Această auto-denigrare este generată adeseori și de presă. Dar, iată că uneori, străinii au o părere mai bună despre noi, decât noi înșine. Cotidianul România Liberă scria nu demult că ridicarea interdicției pentru români de a lucra în UE cauzează agitație, mai ales în Marea Britanie și Germania, țări care se așteaptă la o adevărată invazie din partea românilor și a bulgarilor. Ciudat, fiindcă, chiar dacă au existat unele voci politice din străinătate care au criticat libertatea de a lucra în UE a românilor și bulgarilor, au existat și altele care au privit fenomenul cu mai multă obiectivitate. Astfel, Aydan Ozoguz, secretarul de stat responsabil cu aspectele legate de migrații, a evidențiat faptul că este absurd să afirmăm că toate persoanele din România sau Bulgaria care merg în Occident ar fi sărace sau rău-intenționate. El a adăugat că există în Germania români foarte calificați, care aduc un plus de valoare țării sale, dând ca exemplu medicii și asistenții.
De asemenea, în Spania (unde trăiesc deja un milion de români) oficialii au recunoscut că majoritatea românilor de acolo s-au integrat foarte bine.
Deci, iată că uneori știm să ne denigrăm pe noi înșine mai bine decât ne denigrează ceilalți. Ce ar fi să ne criticăm și noi personal, la fel de mult cum criticăm poporul și țara asta!? Sau noi, ca indivizi, suntem cu adevărat o excepție în cadrul poporului, noi suntem perfecți și buni și profesioniști, iar doar restul poporului este bun de criticat și „la coada Europei”?
Titi Dălălău