Majoritatea celor 54 de biserici de lemn din judeţul Mureş cuprinse în Lista Monumentelor Istorice sunt într-o stare rezonabilă, însă perspectiva acestora nu este foarte îmbucurătoare, în lipsa fondurilor pentru stoparea degradării, a declarat miercuri directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Mureş, Nicolae Băciuţ, la Colegiul Prefectural.
„Un instrument de lucru util, în primul rând informativ, am realizat eu, editând primul ‘Dicţionar de monumente istorice. Biserici de lemn, din judeţul Mureş’, lucrare actualizată şi inclusă în proiectul ‘O sută de cărţi pentru Marea Unire’. Lucrarea cuprinde toate cele 54 biserici de lemn din Lista Monumentelor Istorice 2015, precum şi celelalte repere ale unor ansambluri monumentale, porţi de lemn şi clopotniţe. Dintre acestea, 29 de biserici de lemn sunt de categoria A şi restul de categoria B. Fiecare biserică beneficiază de o descriere minimală: codul LMI, localizarea, hramul, datarea construcţiei, descrierea elementelor de artă arhitecturală şi bisericească, însoţite de imagini din exterior şi din exterior ale fiecărei biserici de lemn. (…) Există câteva situaţii particulare în judeţul Mureş, bisericile de lemn de la Band, Oroiu-Ungureni şi Deaj, dispărute înainte de apariţia LMI 2004, dar rămase în această listă, ori distruse ireversibil, cum e cea de la Mura Mare sau cea de la Sânmărghita, care s-a mistuit în flăcări în 2016. (…) Cele mai multe biserici de lemn din judeţul Mureş se află într-o stare rezonabilă, dar perspectiva acestora nu stă sub cele mai bune auspicii, în absenţa fondurilor care să facă posibile intervenţii care să nu ducă la degradări grave, aici referindu-ne în primul rând la repararea acoperişurilor de şindrilă, a căror viaţă greu trece de trei decenii”, a spus Nicolae Băciuţ.
Potrivit acestuia, situaţia cea mai gravă, aproape ireversibilă, este cea a bisericii de lemn din Mura Mare, care a ajuns în ruină, după ce în 1997 se constata, prin proces-verbal întocmit de responsabili bisericeşti, prăbuşirea acesteia.
„Nu s-au găsit până astăzi fonduri pentru restaurarea acesteia in situ, având în vedere şi numărul foarte mic de credincioşi, vârsta şi starea lor materială. Într-o situaţie gravă a ajuns şi biserica de lemn de la Cuştelnic, care în această vară a fost reabilitată cu sprijinul Fundaţiei prinţul Charles, creându-se astfel şi condiţii pentru a fi restaurată pictura interioară. De intervenţii de urgenţă ar mai avea nevoie şi bisericile de lemn din Chinciuş, Iclănzel, Sfântu Gheorghe, Subpădure, Troiţa, Urisiu de Sus”, a arătat Băciuţ.
El a menţionat că acolo unde au existat preocupări, bisericile de lemn au beneficiat de lucrări de reabilitare, cum este cea de la Mănăstirea Lăpuşna, unde s-a restaurat inclusiv pictura interioară.
Lucrări de reparaţii de mai mică amploare au fost făcute şi la bisericile de lemn din Săcalu de Pădure, Sărmaşu, Sărmăşel, Culpiu, Nicoleşti, Răstoliţa, Abuş, Grindeni, Porumbeni, Reghin, Sânişor, Sânmartin, Sântandrei, Târgu Mureş, Vălenii, Urisiu de Sus, iar bisericuţa de la Subpădure a fost adusă şi reconstruită la Târgu Mureş, în fosta Garnizoană de tancuri.
Şeful Direcţiei Judeţene de Cultură Mureş a subliniat că responsabilitatea primă în ocrotirea acestor monumente revine proprietarilor de drept, conform legii, iar aceşti proprietari de drept sunt parohiile.
În unele dintre bisericile de lemn din judeţul Mureş se slujeşte încă, iar altele au devenit spaţii preponderent muzeale, cum sunt cele din Reghin, Nadăşa şi Sărmaşu.
„În câteva se slujeşte doar în zilele de hram ori la sărbători religioase mai importante de peste an, pentru că în localităţi există şi biserici de zid, la Băiţa, Beica, Bobohalma, Cheţani, Cuci, Cuştelnic, Moişa, Nadăşa, Săcalu, Sărmăşel, Sărmaşu, Urisiu de Jos, iar în câteva biserici de lemn se slujeşte rar şi cu credincioşi foarte puţini, uneori doar preotul şi diacul, la Crăciuneşti, Culpiu, Nicoleşti, Sântandrei, Troiţa”, a mai precizat Băciuţ.
În foarte multe cazuri, a adăugat Băciuţ, bisericile de lemn monument istoric, aflate în principal în mediul rural, au fost abandonate în timp ca spaţii de cult şi nu au mai beneficiat nici de îngrijirea necesară după construirea de biserici noi, de zid.
„La cauze subiective putem menţiona neglijenţa umană, neputinţa în unele cazuri, generate şi de reducerea dramatică a numărului de credincioşi. În aceste condiţii, comunităţile religioase s-au ocupat mai mult de noile lăcaşe de cult, neglijându-le pe cele de lemn, ignorând şi răspunderea juridică, nu doar cea morală. S-a ajuns astfel ca unele biserici să sufere stricăciuni mari, chiar grave în unele cazuri. În unele parohii, unde nu s-au construit biserici noi, cele de lemn care au rămas au suferit modificări care le-au diminuat substanţial valoarea de monument istoric. Au fost biserici de lemn care au fost tencuite, iar altora li s-a înlocuit învelitoarea de draniţă cu învelitori de ţiglă ceramică sau chiar tablă. În urma constatărilor făcute, s-au întocmit şi dosare de cercetare penală pentru intervenţii neautorizate, dar cum nu s-a putut data când s-au făcut intervenţiile, de către cine, în plus prescriindu-se faptele, dosarele au fost clasate”, a spus Nicolae Băciuţ.
Întrucât multe lăcaşuri de cult sunt periclitate din cauza lipsei de resurse financiare a comunităţii, în absenţa unei politici naţionale coerente, a unei strategii de protejare a monumentelor istorice biserici de lemn din fonduri publice, responsabilitatea rămâne pe umerii preoţilor parohi, care trebuie să iniţieze toate demersurile pentru protejarea acestora.
Nicolae Băciuţ crede că punerea în valoare a acestor monumente ar putea să atragă nu doar turişti, ci şi alte surse de finanţare şi au putea fi introduse în circuitul turismului religios, ca mărturii de credinţă, civilizaţie, artă. AGERPRES