De la legendarul Icar încoace, sau poate și mai demult, omul, ridicându-se în picioare și privind spre cer, a dorit să zboare. Dorul de libertate, curiozitatea sau doar nevoia de deplasare mai rapidă au contribuit la realizarea unor aparate sofisticate, ce zboară mai repede decât oricare dintre păsările invidiate, cândva, de om.
Câți dintre noi n-au visat să piloteze aparate de zbor, să călătorească în Cosmos, ori să zboare măcar cu planorul! Chiar dacă înaintea primului zbor multora li s-a făcut inima cât un purice, odată ajunși la destinație, au rămas fascinați de experiența trăită. Privind înapoi spre pasărea imensă de metal, nu puțini sunt cei care rămân adepții zborului cu avionul.
Alături de piloții aparatului de zbor, din echipaj fac parte și cei care vă întâmpină cu zâmbetul pe buze, vă îndrumă și vă sunt alături pe tot parcursul drumului. Ei sunt însoțitorii de bord. Dacă pe vremuri doar fetele frumoase și deștepte puteau deveni stewardese, astăzi aflăm că și băieții frumoși și bine pregătiți pot deveni însoțitori de bord. „Puneți-vă centurile, decolăm” pentru a face cunoștință cu un astfel de tânăr, însoțitor de bord!
„Sunt un cetățean european”
Reporter: Prezintă-te în câteva cuvinte cititorilor, săptămânalului Punctul!
Petru Rad: Mă numesc Petru Rad, m-am născut în Tîrgu Mureș, am 28 de ani și sunt însoțitor de bord sau Cabin Crew, termenul uzual în engleză. Înainte de a-mi alege o carieră în aviație am acumulat experiență în domeniul hotelier și IT. Tot aici trebuie menționate și pasiunile mele: mașinile, fitnessul și călătoriile.
Reporter: Spuneai că te tragi dintr-o familie mixtă. Ai învățat simultan cele două limbi?
Petru Rad: Am învățat simultan limba română și limba maghiară, de mic copil și pentru asta vreau să le mulțumesc părinților pentru răbdarea și efortul depus. În cercul de prieteni sau la școală adesea mă loveam de această întrebare: „Rad Petru? Vorbești ambele limbi. Te consideri român sau maghiari?!”, iar eu le răspundeam de fiecare dată că nu mă consider nici român, nici maghiar, pur și simplu sunt un cetățean european!
Tranziție ușoară
Reporter: Ai început școala și ai continuat cu studiile liceale la secția maghiară, ca să urmezi apoi facultatea la secția română. Ai întâmpinat dificultăți din această cauză?
Petru Rad: N-am întâmpinat absolut niciun fel de dificultate, a fost o tranziție foarte ușoară.
Reporter: Ce ai terminat?
Petru Rad: Am terminat Relații Internaționale și Studii Europene la Universitatea „Petru Maior” din Tîrgu Mureș.
Reporter: Ai schimbat câteva locuri de muncă de la terminarea facultății. Ce ai fi vrut să te faci?
Petru Rad: Mă consider o persoană flexibilă și capabilă de a învăța aproape orice, dar întotdeauna m-a atras cariera militară. M-au atras disciplina, ordinea, uniforma, plus un exemplu de urmat: tatăl meu a fost militar timp de 32 de ani. N-a fost să fie. De aceea îmi doresc acum să acumulez experiență și să devin instructor pentru însoțitori de bord.
Reporter: În ce măsură ți-a fost de ajutor experiența acumulată anterior?
Petru Rad: M-a ajutat faptul că am lucrat cu clienți în mod direct și indirect de la vârsta de 19 ani. Am instruit colegii noi la fiecare job. Răbdare, perseverență și un strop de pasiune în ceea ce fac este rețeta pe care o aplic oriunde mă duc. Am observat că nu-i ușor să găsești oameni pasionați de ceea ce fac. Motivația principală, în majoritatea cazurilor, sunt banii și nimic altceva. Doresc să-i inspir și să le dau mai departe cunoștințele mele celor care mă vor asculta.
„Nu se admite nicio abatere”
Reporter: Prin concursul împrejurărilor ai reușit să aplici pentru un post mai puțin obișnuit pentru băieți. Despre ce este vorba?
Petru Rad: Este vorba de însoțitor de bord. Nu demult puteam vorbi doar de stewardese. S-au mai schimbat însă vremurile. Standardele sunt mai flexibile. Se acceptă acum și băieți și fete, dar din partea candidatului trebuie evaluată cu grijă compania în funcție de avantajele oferite, destinațiile operate, politica companiei aeriene și altele. Momentan sunt peste 300.000 de însoțitori de bord activi la nivel global, cu o rată de creștere de 5%, ceea ce înseamnă aproape 50.000 de posturi noi pe an. Chiar în momentul de față există un deficit de însoțitori de bord, pentru că selecția candidaților, totuși, nu e tocmai ușoară. Siguranța pasagerilor impune reguli stricte, de la care nu se admite nicio abatere.
Reporter: Din ce a constat examenul? Testul?
Petru Rad: Cerințele sunt diferite de la o companie la alta. În cazul meu, am avut nevoie de Certificatul Medical de la Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR), cazierul, apoi am efectuat câteva teste de engleză, după ce am fost selectat am urmat un training de trei săptămâni care a inclus teorie, acordarea primului ajutor, simularea situațiilor de urgență pe avion și supraviețuirea în apă (ditching).
„Prostia este universală”
Reporter: Ce impresie ți-a lăsat prima ieșire din țară?
Petru Rad: A fost mai dificil, obișnuit fiind în preajma familiei, dar cum o schimbare nu este niciodată ușoară, am sărit în necunoscut! Surprinzător de repede m-am adaptat și am constatat că țările – cel puțin cele prin care am trecut – au probleme similare. Prostia este universală, prin urmare se găsește oriunde. Am întâlnit oameni de diferite naționalități, am cunoscut câte ceva din cultura lor, a fost și este o experiență interesantă.
Reporter: Ce presupune meseria de însoțitor de bord?
Petru Rad: Principala îndatorire a unui însoțitor de bord este de a asigura siguranța pasagerilor, a colegilor și a avionului, indiferent de compania aeriană. Confortul pasagerilor, bunăstarea lor (ceea ce include servirea băuturii și a mâncărurilor) sunt pe locul doi.
Un bun însoțitor de bord…
Reporter: Dincolo de zâmbetul profesional însoțit de urarea de bun venit la bord, ce este acel ceva ce poate face deosebirea între un steward de succes și altul mai puțin bun?
Petru Rad: Un bun însoțitor de bord poate identifica intențiile și cerințele pasagerului exprimate indirect sau chiar vag. Având un caracter puternic, diplomat și rațional cu pasagerii, cu atenția distributivă, acesta va ști cum să prioritizeze acțiunile, conștient că el reprezintă imaginea companiei aeriene.
Reporter: Ce trebuie să știe pasagerii când se urcă la bordul unui avion?
Petru Rad: Pasagerii trebuie să respecte instrucțiunile de siguranță și să fie la fel de amabili și înțelegători precum este echipajul! E atât de simplu.
Reporter: Înaintea fiecărui zbor stewardul face un fel de „balet”, numit demo. Despre ce este vorba?
Petru Rad: Este chiar o demonstrație detaliată care are rolul de a informa pasagerii despre caracteristicile de siguranță ale avionului, respectiv cum să reacționeze în diferite situații de urgență. Fiecare amănunt e atent studiat și gândit pentru siguranța zborului. Folosirea adecvată a centurii de siguranță, a măștii de oxigen (în caz de decompresie), a vestei de salvare (în caz de aterizare în apă), localizarea ieșirilor de urgență, a benzii fluorescente pe podea, toate acestea scrise în Cartea Instrucțiunilor de Siguranță.
Reporter: Există pasageri dificili? Cum poate gestiona situația stewardul?
Petru Rad: În general nu sunt probleme, dar ne putem confrunta cu abuz verbal, sexual sau fizic între pasageri sau cu membrii echipajului. Pasageri trumentați. Tentative de a deschide ușile avionului sau de a folosi echipamentul de la bordul avionului. Se poate întâmpla să avem pasageri cu boli mintale sau tentați de activități ilegale. Oricare dintre aceste situații în timpul zborului dacă nu sunt gestionate calm și rațional din partea stewarzilor pot duce la aterizări forțate sau la intervenția poliției la sol.
„Diferă modul de gândire”
Repoter: Călătorești mult. Ai timp să vizitezi orașele sau cunoști doar aeroporturile unde aterizezi?
Petru Rad: Desigur, deși până acum am ajuns mai mult în orașe din Germania, precum Berlin, Frankfurt, Stuttgart și Koln, dar am avut ocazia să văd și capitala Portugaliei, Lisabona, iar acum două săptămâni am fost la Tenerife din Spania.
Reporter: Întâlnești tot felul de oameni. Dincolo de limba vorbită și culoarea pielii, îi mai deosebește ceva?
Petru Rad: Diferă modul de gândire, cultura. Fiecare persoană are o poveste. Învățăm unul de la altul, ne ajutăm reciproc, noi însoțitorii suntem ca o familie mare și devenim internaționali, Mr. Worldwide, așa cum zice Pitbull, rapperul.
Reporter: Ce sfat ai da unor tineri care ar vrea să aleagă meseria de steward de avion?
Petru Rad: Să stăpânească foarte bine engleza. Să fie oameni energici, profesionali, cu multă răbdare, chef de muncă și distracție. Restul vine de la sine. Avantajele meseriei nu sunt puține: posibilitatea de a călători în lume, de multe ori gratis, să ai uniformă, echipament complet din cap până-n picioare, să vezi oameni și locuri noi, să înveți, să socializezi.
Reporter: În încheiere spune-ne o întâmplare, un fapt ce te-a făcut să zâmbești înaintea unui zbor?
Petru Rad: Într-o zi de iarnă, la 5 dimineața pe un frig când trei cafele abia te trezesc, ne pregăteam de zbor. Aveam un coleg nou, proaspăt absolvent și tare emoționat. Ajunși lângă avion, căpitanul îi dă un set de chei (din cele normale de locuință) și îi zice colegului: „Du-te, te rog și deschide ușa avionului”. Omul se execută fără exitare și urcă scările cu pași repezi, ca apoi să nu găsească gaura cheii. După ce nu ne-am mai putut abține și am râs cu toții, abia atunci și-a dat seama că a fost o farsă! Căpitanul i-a arătat cum se deschide ușa, iar la intrare i-a mai zis: „Vrei să bagi cheile în contact ca să pornești motoarele?” Și astfel am pornit binedispuși la drum.
Din culise
La bordul unui avion cu 180 de pasageri întâlnești fel de fel de oameni. Imediat după decolare unii se pun la rând la baie. Fetele și aici se duc împreună, câte două, e un mister cum se descurcă. Frumoasa cu silicoane care se uită insistent la steward, are vocea groasă și brațul păros… e de fapt bărbat. O mamă vine val vârtej cu copilul dolofan întrebând „cine știe spaniola”. Apoi copilul varsă în stilul standard, mai multe reprize, în ciuda tabletei administrate conform regulamentului. Unii vor să stea la geam, alții nu s-ar uita pentru nimic în lume decât fix înainte. Timpul trece repede. Și din nou se aude: „Puneți-vă centurile de siguranță: aterizăm!” După câteva minute pilotul glumeț anunță: „Hu, am reușit!”
Unii pasageri aplaudă, alții se miră, neștiind că … atâtea obiceie câte … avioane!
Erika MĂRGINEAN
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.