Piese arheologice valoroase, descoperite de 18 detectorişti de metale, în expoziţia ‘Enigmele comorilor’

O colecţie de piese arheologice valoroase, descoperite de 18 detectorişti de metale din judeţ, între care şi inelul roman de aur cu camee roşie, unicat în ţară, descoperit pe graniţa estică a Imperiului Roman, în localitatea Deda-Bistra, pot fi admirate în expoziţia „Enigmele comorilor”, amenajată în clădirea din Cetatea Târgu Mureş a Muzeului Judeţean Mureş.

„Colecţia expusă aici constă din piese furnizate de 18 detectorişti de metale care, conform legii, au predat piesele descoperite de ei instituţiilor abilitate (…). În România, utilizarea instrumentelor de detectare a metalelor a luat avânt la mijlocul anilor 1990. În prezent, conform cifrelor din 2023 de pe politiaromana.ro, peste 12.500 de astfel de instrumente sunt deţinute de persoane fizice în întreaga ţară, dar numărul detectoarelor fără licenţă este probabil mult mai mare. În judeţul Mureş, aproximativ 400 de instrumente de detectare a metalelor au fost licenţiate până în 2025, ceea ce înseamnă 200-250 de ‘căutători de comori’. Primul detector de metale din judeţul nostru a fost înregistrat în 2007 pentru Muzeul Judeţean Mureş. Totuşi, este imposibil de trecut cu vederea activitatea în domeniu a celor aproximativ 250 de detectorişti activi în judeţ care au evitat până acum deliberat instituţia muzeului”, a arătat, pentru AGERPRES, directorul Muzeului Judeţean Mureş, Rezi Botond, curatorul principal al expoziţiei „Enigmele comorilor”.

În ultimul deceniu şi mai ales în ultimii ani, a arătat Rezi Botond, numărul descoperirilor arheologice şi istorice s-a înmulţit exponenţial în judeţul Mureş, datorită numărului în continuă creştere al persoanelor care se ocupă cu detectarea metalelor în timpul lor liber.

„Colecţia Muzeului Judeţean Mureş a crescut în paralel cu acest proces, pe măsură ce tot mai mulţi detectorişti de metale au predat descoperirile lor, aşa cum prevede legea sau, în cazurile mai fericite, au lăsat obiectele la faţa locului şi le-au dezgropat împreună cu arheologii. Expoziţia din Cetate etalează aceste descoperiri, subliniind puţinele cazuri lăudabile în care întocmirea documentaţiei la faţa locului a fost posibilă, pe de altă parte prezintă şi acele cazuri în care contextul arheologic a fost distrus”, a arătat Rezi Botond.

Vedeta expoziţiei, inelul roman de aur cu camee roşie, a fost inclus şi în cea mai importantă expoziţie itinerantă din ţară, „Aurul şi argintul antic al României”.

Acesta are aproape 30 de grame, iar specialiştii susţin că nu există foarte multe piese asemănătoare, unicitatea sa fiind dată atât de greutate, cât şi de modul de confecţionare a cameei, considerată „o camee de prima mână, care a fost executată de un meşter profesionist”.

„Specialiştii noştri susţin că inelele romane sunt, de obicei, la jumătatea greutăţii acestei piese, între 10 şi 15 grame argint sau aur. De argint sunt foarte multe de acest tip, cu camee, dar majoritatea cameelor sunt rudimentar şlefuite, deci se pare că sunt producţii sau încercări locale. O piesă de calitate similară, cel puţin momentan în România, nu cunoaştem, deci este cea mai importantă descoperire de acest tip”, a declarat, pentru AGERPRES, reprezentantul pe comunicare al Muzeului Judeţean Mureş, Iulia Vizi.

Pe cameea roşie a inelului este reprezentată lupta dintre Antheus şi Hercule.

În zona în care detectorişii au descoperit acest inel nu existau rute comerciale, ci doar drumul militar construit pe lângă limes, care era folosit pentru deplasarea armatei, iar din acest punct de vedere, descoperirea acestui artefact este absolut întâmplătoare şi nu se leagă de nimic concret.

Alături de această piesă unicat, în expoziţia „Enigmele comorilor” se regăsesc piese recent intrate în colecţia Muzeului Judeţean Mureş, cum ar fi micul depozit descoperit la marginea unei păduri, în hotarul satului Sânişor.

Acesta conţine trei topoare de cupru cu braţele în cruce, unul fiind îngropat fragmentar, o practică neobişnuită pentru depunerile din mileniile V-III 1.Chr, fiind singurul depozit eneolitic documentat in situ în ultimii 100 de ani din România.

De asemenea, colecţia mai cuprinde şi sabia descoperită la Răstoliţa, care se încadrează tipologic în categoria săbiilor cu lama uşor curbată, cunoscute în perioada timpurie, din timpul avarilor, secolele VII-VIII d. Chr.

„În anul 2019, în limitele administrative ale comunei Răstoliţa, lângă Poiana Ţiba Mare, au fost găsite cu detectorul de metale artefacte aparţinând perioadei avare. Majoritatea erau răspândite pe o suprafaţă de aproximativ doi-trei metri pătraţi: fragmente de seceri, fragment de lamă de cuţit, rămăşiţe ale unei găleţi, un vârf de lance, fragmente ceramice şi fragmente provenind, probabil, de la o cataramă. Nu foarte departe de acest punct, a mai fost descoperită şi o sabie. Asocierea majorităţii pieselor (mai puţin sabia, aflată la o distanţă de circa 100 de metri de restul artefactelor) pe o suprafaţă de câţiva metri pătraţi poate indica prezenţa unei locuiri modeste în apropiere. De asemenea, nu sunt date care să indice că descoperirea ar avea caracter funerar, ceea ce dă un plus de inedit contextului descoperirii. Conform analizei materialului, datarea ar avea punctul de greutate în secolul VII d.Chr., posibil şi începutul secolului VIII d.Chr. În prezent, descoperirea este unica de felul ei în regiune”, citim în prezentarea Muzeului Judeţean Mureş din interiorul expoziţiei.

Expoziţia este inedită şi prin prezentarea unor descoperiri arheologice, care datează din prima perioadă a utilizării monedei în spaţiul dacic, cum ar fi cele patru tetradrahme de tip Thasos, datate de la jumătatea sec. II – prima jumătate a sec. I î.Chr., găsite la Ernei.

Mai sunt expuse trei tezaure de denari romani republicani găsite la lernut, respectiv Corneşti de câte 20, 15 şi 73 de monede, dar şi unul dintre cele mai mari tezaure monetare cu denari romani imperiali, găsite pe teritoriul judeţului Mureş, la Sângeru de Pădure, cu 774 de piese.

De asemenea, pe platoul dealului Pălăria Neamţului, aflat la limita administrativă a municipiului Târgu Mureş şi a comunei Sângeorgiu de Mureş, detectoriştii au scos la lumină întâmplător un depozit, fără a fi cunoscute însă cu exactitate împrejurările şi contextul descoperirii.

„Categoriile de artefacte găsite sunt diverse: unelte, podoabe, piese semifinisate şi rebuturi. Cele mai semnificative artefacte ale depozitului sunt matriţele din bronz. O categorie specială a accesoriilor vestimentare medievale este constituită de diversele piese lamelare (plăci/aplici) care apar mai frecvent în depozite ori tezaure, precum şi în inventarul mormintelor. Plăcile confecţionate din metale preţioase (cu precădere argint) sau neferoase pot fi de regulă de formă dreptunghiulară sau circulară. Tehnica executării acestora prin turnare sau presare este cunoscută specialiştilor de multă vreme, dar ustensilele meşterilor făurari au ieşit la lumina zilei doar în situaţii excepţionale. Piesele noastre sunt, la rândul lor, fără pereche pe întreg teritoriul transilvănean. Cu ajutorul acestora s-au executat în serie aplici şi accesorii din plăci de argint, sau alt aliaj pe bază de cupru. O astfel de piesă este cea executată pe una dintre matriţe, respectiv o aplică din argint reprezentând un însemn de pelerin. Aplicele, având diferite funcţii, confecţionate în număr considerabil în toată Europa s-au răspândit cu precădere în secolele XIV-XV. Descoperiri valoroase şi insolite sunt şi cele câteva unelte din fier: poanson, cleşte, foarfecă etc. De menţionat sunt şi câteva podoabe fragmentare (inele, aplici) din argint şi aliaj, respectiv un crucifix de bronz păstrat într-o stare de conservare impecabilă”, arată muzeografii.

Artefactele, consideră muzeografii, reprezintă cel mai probabil un depozit al unui meşter orfervrar, posibil dintr-un centru urban săsesc din Transilvania şi au fost ascunse în perioada medievală (sec. XIV-XV) chiar de către proprietar.

Directorul Muzeului Judeţean Mureş susţine că tezaurele vremurilor istorice, îngropate în mod intenţionat sau accidental, sunt în pericol permanent, pe lângă diverse fenomene naturale, culturi agricole şi forestiere, care pot afecta starea de conservare a obiectelor arheologice.

„Aratul adânc, de 40-50 de centimetri, nivelarea drumurilor forestiere şi exploatarea forestieră pot provoca daune ireversibile prin deteriorarea obiectelor şi deranjarea siturilor arheologice. În anii 1960, 1970 şi 1980, sute de tezaure au fost dezgropate din întâmplare şi adesea împărţite între descoperitori. Un exemplu grăitor în acest sens este depozitul de la Călugăreni, descoperit în timpul aratului în 1973, multe dintre obiectele tezaurului dispărând fără urmă după descoperire. În 2014, locaţia exactă a depozitului a fost identificată prin intermediul detectoarelor de metale şi tot atunci au fost găsite alte 42 de obiecte. Distribuţia în suprafaţă a artefactelor recent găsite a fost cauzată în mod clar de aratul adânc. În ultimele decenii, obiectele metalice descoperite sunt din ce în ce mai corodate, parţial din cauza conţinutului de clor a îngrăşămintelor utilizate în agricultură şi a ploilor acide. Cea mai mare ameninţare însă o constituie jefuirea patrimoniului cultural, fenomen cunoscut din primele momente ale existenţei acestuia. Comerţul cu artefactele arheologice şi istorice a început cu mii de ani în urmă”, a susţinut Rezi Botond.

Dar cele mai mari daune, atenţionează acesta, pot fi provocate de căutătorii de comori care nu declară, potrivit legii, aceste descoperiri arheologice.

Specialiştii susţin că, din păcate, în ultimele decenii, şi fenomenul contrabandei cu obiecte arheologice s-a extins, „fiind foarte bine organizat şi profesionalizat”.

„Dimensiunile şi profitabilitatea pieţei negre a operelor de artă şi antichităţilor jefuite, furate şi trecute prin contrabandă este estimată la miliarde de euro, fiind una dintre cele mai mari afaceri ilegale din lume. Fenomenul nu a ignorat nici miile de obiecte metalice ajunse în pământ. Numărul mare al acestora, îngroparea lor superficială, dimensiunile mai mari şi distribuţia destul de predictibilă, le fac pradă uşoară pentru căutătorii de comori. În discursul arheologic românesc al ultimelor decenii, fenomenul a reprezentat o temă constantă, fiind cauza unor dezbateri aprinse, în care se opun argumentele a două tabere polarizate. Intensificarea acestui ‘hobby’ a dus la scoaterea din pământ a multor obiecte după sute sau chiar mii de ani de conservare in situ. Important de reţinut, aspectul care prezintă cel mai mare interes pentru arheologi şi cercetători, respectiv studiul obiectelor în contextele lor stratigrafice – cum se raportează acestea unele la altele în acelaşi context şi cum se raportează contextul în sine la mediul înconjurător – este distrus pentru totdeauna sau alterat permanent. Prin scoaterea obiectelor din pământ, chiar şi prin efectuarea unor săpături arheologice de evaluare, multe dintre date sunt imposibil de reconstituit”, a mai arătat directorul Muzeului Judeţean Mureş. AGERPRES