Planul de Relansare economică al PSD. Măsuri de stimulare economică în tari UE: compatibile cu măsurile propuse de PSD
Măsura 1: Credit fiscal pentru investiții strategice greenfield
Descriere măsură PSD: Facilitate fiscală (deducere din impozitul pe profit) acordată pe 5 ani pentru investiții greenfield peste 20 mil. € în industrii strategice (alimentară, chimică, auto, apărare, utilaje ș.a.), cu posibilitatea reportării dacă nu există profit în primii ani. Include și stimulente precum teren concesionat gratuit pe 30 de ani, utilități publice asigurate până la poarta investiției, proceduri accelerate pentru avize, amortizare accelerată pentru echipamente și garanții de stat pentru creditele de investiții. Scopul este atragerea de investiții majore, crearea de locuri de muncă și reducerea deficitului comercial.
Politici similare în UE:
· Polonia: A instituit Zona de Investiții Poloneză (extinderea fostelor zone economice speciale) care acordă scutiri de impozit pe profit (CIT) pentru investiții noi semnificative. Nivelul scutirii este echivalent cu un procent din valoarea costurilor eligibile ale proiectului – de exemplu, 35% din costuri pentru o companie mare (procente mai ridicate pentru IMM-uri) în regiuni precum Malopolska. Acest credit fiscal (realizat sub forma unei scutiri de impozit pe profit) poate fi utilizat pe o durată de până la 12 ani. În plus, autoritățile locale oferă frecvent terenuri în parcuri industriale cu infrastructura de utilități deja dezvoltată, iar procedurile de autorizare sunt simplificate pentru investitorii care obțin statutul de proiect de importanță națională.
· Cehia: Sistemul de Stimulente pentru Investiții prevede facilități similare. Investitorii greenfield în sectorul producției beneficiază de scutire de impozit pe profit pe până la 10 ani, transferul de terenuri ale statului la preț preferențial și granturi pentru crearea de locuri de muncă sau formare profesională. Condiția este realizarea unei investiții noi peste un prag minim (de exemplu 10 mil. USD redus ulterior la 5 mil. USD în zone defavorizate) în sectoare industriale considerate prioritare. Aceste facilități – incluse în Legea stimulentelor investiționale – au fost aprobate ca ajutor de stat compatibil cu regulile UE, fiind plafonate conform intensităților regionale permise. În practică, scutirea de impozit pe profit, combinată cu oferirea de teren în zone industriale la costuri reduse, a atras zeci de investiții mari în Cehia.
· Slovacia: A oferit pachete de ajutor de stat pentru investiții strategice majore. De pildă, guvernul slovac a acordat 125 mil. € sprijin (granturi și investiții publice în infrastructură) pentru noua uzină greenfield Jaguar Land Rover (valoare investiție 1,4 mld. €) în Nitra – sumă echivalentă cu 25% din costurile eligibile, adică plafonul maxim de ajutor regional permis pentru acea regiune. Acest sprijin a inclus finanțarea lucrărilor de pregătire a terenului, racordarea la rețeaua rutieră și de utilități și scutiri de taxe locale, măsuri menite să faciliteze implementarea rapidă a investiției.
Măsura 2: Stimulente pentru investiții de producție în regiunile slab dezvoltate
Descriere măsură PSD: Facilități fiscale sub forma unui credit fiscal regional (deducere din impozitul pe profit) de până la 50% din valoarea investiției de producție, pentru proiecte peste 5 mil. € realizate în regiunile slab dezvoltate (de ex. Nord-Est, Sud-Muntenia, Sud-Vest etc.). Nivelul creditului fiscal este gradat în funcție de gradul de dezvoltare al zonei, în conformitate cu Harta intensităților de ajutor regional aprobată de UE. Se adaugă și alte beneficii: amortizare accelerată pentru echipamente, garanții de stat pentru creditele de investiții. Scopul este stimularea creșterii economice în zonele defavorizate, crearea de locuri de muncă și reducerea decalajelor regionale.
Politici similare în UE:
· Italia (Mezzogiorno): Italia acordă un credit fiscal pentru investiții în Sud (Zone Economice Speciale din Mezzogiorno), cu procente diferite pe regiuni. Pentru companiile mari, creditul este de 15% în Abruzzo, 30% în Molise, Basilicata și Sardinia, respectiv 40% în regiunile cel mai puțin dezvoltate: Campania, Puglia, Calabria, Sicilia. La aceste procente se adaugă bonusuri pentru firmele mai mici (+10pp pentru întreprinderi mijlocii, +20pp pentru întreprinderi mici), astfel încât, de exemplu, o firmă mică ce investește în Sicilia poate beneficia de un credit fiscal de 60% din valoarea investiției eligibile. Această măsură, combinată cu înființarea de zone economice speciale unificate în Sud, oferă și proceduri administrative simplificate (autorizații accelerate) și acces prioritar la fonduri europene pentru proiecte inovative. Italia folosește astfel schema de ajutor regional maxim permisă pentru a atrage investiții în sudul țării, măsura fiind considerată de succes (planul ZES Unica).
· Polonia: Politica regională de stimulare a investițiilor în Polonia folosește intens schemele de ajutor de stat co-finanțate din fonduri UE. Prin scutirile de impozit acordate în Zona de Investiții Poloneză, intensitatea sprijinului este gradată pe județe (voievodate) conform hărții regionale: aceasta variază aproximativ de la 30-35% din costurile investiției pentru companiile mari în regiunile cu dezvoltare medie, până la 50% în regiunile cel mai slab dezvoltate (estul Poloniei), la care se adaugă +10pp sau +20pp pentru IMM-uri. De exemplu, pentru o investiție într-un județ din est realizată de o IMM, sprijinul total (credit de impozit) poate ajunge la circa 60-70% din cheltuieli. Aceste facilități fiscale (scutiri de impozit pe profit pe o durată de 10-15 ani) se acordă automat investitorilor care îndeplinesc criteriile de locație și valoare, fără a mai fi limitate la micro-zone, ceea ce a extins atractivitatea întregii țări. Alături de scutirea de impozit, autoritățile poloneze oferă și granturi guvernamentale directe pentru investițiile “de importanță semnificativă” (de ex. investiții industriale peste anumite praguri de valoare și joburi) – conform Programului 2011–2030 pentru susținerea investițiilor cu importanță majoră în economie.
· Cehia și alte țări CEE: Schema cehă de Stimuli investiționali este și ea calibrată regional – valoarea totală a sprijinului oferit (scutiri de taxe + granturi) nu poate depăși 20% – 50% din costurile eligibile ale proiectului, procentul maxim (50%) aplicându-se doar în zonele cu cea mai joasă dezvoltare economică. În practică, investițiile în zonele rurale sau foste industriale din Cehia pot primi scutiri de impozit substanțiale combinate cu ajutoare pe capital (subvenții pentru active fixe) și ajutoare pentru locuri de muncă, până la atingerea plafonului de 40-50%. Țări precum Slovacia, Ungaria, Bulgaria urmează modele similare de ajutor regional – oferind fie scutiri de impozit, fie granturi co-finanțate prin fonduri europene (schemă de finanțare regională), cu intensități în jur de 25-50% din cheltuieli, mai ridicate pentru IMM-uri și zone foarte slab dezvoltate. Aceste intensități respectă strict regulile UE (liniile directoare privind ajutorul de stat regional), fiind ajustate în funcție de PIB-ul regional pe cap de locuitor.
· Germania, landurile din est și alte regiuni eligibile oferă granturi pentru investiții (schema GRW) cu intensități de până la 20-40%
· Spania, autoritățile regionale (ex. în Extremadura) pot oferi ajutoare de investiții cu intensitate ridicată (25-30% pentru companii mari, mai mult pentru IMM-uri) conform hărții aprobate. Prin urmare, creditele fiscale sau scutirile regionale de tipul măsurii propuse există și funcționează cu succes în numeroase state UE, stimulând dezvoltarea zonelor mai puțin prospere.
Măsura 3: Amortizare accelerată pentru investiții în active fixe (modernizare, transformare tehnologică și digitală)
Descriere: Deduceri fiscale suplimentare la amortizarea echipamentelor și tehnologiilor de ultimă generație, pentru a stimula Industria 4.0 și tranziția verde. Concret, propunerea prevede amortizare fiscală accelerată peste valoarea integrală: 130% din valoare pentru utilaje și tehnologii standard noi; respectiv amortizare preferențială pentru echipamente avansate de automatizare, digitalizare și IoT – de 150% (în 3 ani) și până la 200% (în 5 ani) din cost. Practic, firmele pot deduce fiscal o sumă mai mare decât costul real al investiției, ceea ce reduce impozitul pe profit pe termen scurt și oferă un avantaj competitiv pe termen mediu prin tehnologizare. Măsura vizează industriile cu intensitate tehnologică ridicată (alimentară, chimică, auto, echipamente electrice, utilaje, etc.), încurajându-le să investească în utilaje moderne și soluții digitale.
Practici similare în UE:
· Italia: A fost pionier în introducerea super-amortizării prin Planul național Industria 4.0. Încă din 2017, Italia a oferit: super-amortizare de 140% pentru investiții în active fixe noi (echipamente, utilaje standard) și hiper-amortizare de 250% pentru investiții în tehnologii 4.0 (utilaje avansate, robotică, sisteme digitale interconectate). Cu alte cuvinte, o companie italiană care cumpără un utilaj industrial de 1 milion € poate deduce fiscal 1,4 mil. € dacă este un utilaj obișnuit, sau 2,5 mil. € dacă este un utilaj „inteligent” conectat. Această măsură a avut un impact major – a stimulat companiile să-și modernizeze capacitățile de producție și a atras investiții străine în sectorul manufacturier italian, consolidând competitivitatea industrială. Programul a fost foarte popular, multe firme cumulând această facilitate cu alte credite fiscale pentru inovare, permițând astfel reducerea semnificativă a sarcinii fiscale pe termen scurt și reținerea de lichidități pentru reinvestire.
· Țările de Jos: Guvernul olandez oferă scheme de amortizare accelerată pentru anumite investiții, în special cele sustenabile. Un exemplu este regimul VAMIL (Vrije Afschrijving Milieu-investeringen – Amortizare arbitrară pentru investiții de mediu), prin care firmele pot deprecia anticipa 75% din costul total al echipamentelor cu impact de mediu redus, încă din primul an. Această depreciere accelerată (75% imediat, restul de 25% conform planului normal) îmbunătățește cash-flow-ul companiei și constituie un stimulent pentru achiziția de tehnologii “verzi” sau cu eficiență energetică ridicată. Olanda are de asemenea schema MIA (Deducerea pentru Investiții de Mediu) care permite deduceri de 27%, 36% sau 45% din costul anumitor active “verzi” direct din profitul impozabil. Combinarea MIA+VAMIL a fost folosită pentru a impulsiona adoptarea vehiculelor electrice, a infrastructurii de încărcare și a echipamentelor ecologice, demonstrând eficiență în accelerarea tranziției verzi prin stimulente fiscale.
· Belgia: Belgia a modernizat recent (2024) regimul de deducere pentru investiții, introducând rate fixe mai mari pentru tehnologii digitale și durabile. Pentru întreprinderile mici și persoanele fizice, deducerea de bază este de 10% din valoarea de achiziție a activelor eligibile (deducere “one-off” suplimentară față de amortizarea normală), însă ratele cresc la 20% pentru investiții în active digitale (software de contabilitate, sisteme e-commerce, soluții digitale de securitate etc.). Practic, o microîntreprindere belgiană poate deduce imediat 20% din costul unei platforme digitale, în plus față de amortizarea standard – echivalent cu o amortizare de 120% din cost. În plus, Belgia a introdus o deducere tematică de 30% (companii mari) sau 40% (IMM-uri) pentru investiții în eficiență energetică, transport nepoluant și tehnologii climatice verzi. Aceasta funcționează similar cu o “super-amortizare” – de exemplu, o firmă mică ce instalează panouri solare sau cumpără echipamente de producție cu emisii zero poate deduce 40% imediat + restul prin amortizare, adică 140% din cost în total. Măsurile din Belgia necesită obținerea unui certificat de la autorități care să confirme că investiția se încadrează pe lista tehnologiilor eligibile, însă oferă o stimulare puternică a investițiilor în digitalizare și sustenabilitate, aliniată obiectivelor de tranziție verde.
· Germania, deși regimul general de amortizare este mai conservator, există facilități de amortizare accelerată pentru IMM-uri și anumite active. De pildă, Germania a permis temporar amortizarea integrală imediată pentru bunuri de capital cu valoare sub un prag, iar pentru investiții realizate în 2020-2022 a aplicat cote de depreciere speciale (în contextul pachetului de redresare).
· Austria și Finlanda au introdus măsuri temporare de amortizare accelerată post-pandemie (deducere dublă a amortizării în primul an pentru anumite echipamente) pentru a stimula reinvestirea profiturilor.
· Marea Britanie (în afara UE) a implementat în 2021-2023 o super-deducere de 130% pentru investiții de echipamente, demonstrând popularitatea conceptului – însă în UE, Italia rămâne exemplul de referință cu hiper-amortizarea Industry 4.0. Per total, amortizarea accelerată și deducerile peste costul de achiziție sunt instrumente folosite cu succes pentru a încuraja modernizarea tehnologică și a reduce povara fiscală inițială asociată investițiilor mari în active fixe.
Măsura 4: România – hub regional de Cercetare și Inovare
Descriere: Pachet integrat de stimulente pentru a transforma România într-un pol regional de cercetare-dezvoltare și inovare. Măsurile propuse includ: credit fiscal de max. 50% pentru investiția inițială în centre de date și infrastructură de inteligență artificială; creșterea deducerii fiscale a cheltuielilor de C&D (cercetare-dezvoltare) la 150% în 3 ani și 200% în 5 ani; credit fiscal condiționat de până la 30% din cheltuielile de C&D (posibil sub formă de credit de impozit pe profit) pentru companiile care investesc în cercetare, plus garanții de stat pentru creditele de finanțare a cercetării. De asemenea, finanțarea de proiecte: granturi post-doctorale (min. 2000 pentru absolvenți de doctorat recenți cu performanțe deosebite) și un buget dedicat (~40 mil. €) pentru investiții în domeniul tehnologiilor cuantice. Sunt prevăzute și mecanisme de susținere a firmelor ce aplică la programe internaționale (acceleratorul NATO DIANA, EIC sau Horizon Europe). Scopul este stimularea investițiilor private în inovare și tranziția spre o economie bazată pe cunoaștere.
Practici similare în UE:
· Franța: Are unul dintre cele mai generoase sisteme de credit fiscal pentru cercetare – Crédit d’Impôt Recherche (CIR), existent din 1983 și extins ulterior. CIR oferă companiilor un credit fiscal egal cu 30% din cheltuielile anuale de cercetare-dezvoltare (salarii cercetători, consumabile, amortizarea aparaturii de laborator etc.) până la plafonul de 100 milioane € cheltuieli, și 5% pentru cheltuieli ce depășesc acest prag. Dacă creditul depășește impozitul datorat, companiile pot reporta suma în următorii 3 ani, iar IMM-urile, startup-urile inovative și firmele nou-înființate pot obține rambursarea imediată a creditului neutilizat (efectiv primind bani de la stat. Acest credit a transformat Franța într-o destinație atractivă pentru centre de R&D industrial – companii globale au deschis laboratoare în Franța pentru a beneficia de el. Pe lângă CIR, Franța oferă și facilități pentru firmele tinere inovative (JEI – Jeune Entreprise Innovante): scutire 100% de impozit pe profit în primul an de activitate și 50% în al doilea an pentru startup-urile care investesc masiv în cercetare (min. 15% din cheltuieli), precum și scutiri de contribuții sociale pentru personalul de cercetare. Totodată, Franța investește direct în infrastructură și proiecte strategice de inovare – un exemplu major este Planul Național Quantum, lansat în 2021, care alocă 1,8 miliarde € pentru dezvoltarea tehnologiilor cuantice (calculatoare cuantice, comunicații, criptografie) în următorii 5 ani. Acest plan finanțează echipamente, parteneriate industrie-universități, dar și formarea de resurse umane: se preconizează finanțarea a 100 de burse de doctorat și 50 de contracte postdoctorale pe an, plus atragerea unor cercetători de top internaționali în Franța. Investițiile masive ale Franței în R&D (atât prin facilități fiscale cât și prin programe strategice) au făcut ca Franța să devină lider UE ca procent din PIB alocat stimulării private a cercetării.
· Polonia: A introdus treptat facilități fiscale foarte similare cu cele propuse pentru România. Din 2018, Polonia are deducere suplimentară de 100% din baza impozabilă pentru cheltuielile de R&D (pe lângă deducerea normală contabilă), procentul fiind mărit la 200% pentru anumite categorii (ex. costurile salariale ale cercetătorilor și, din 2022, pentru toate costurile de R&D efectuate de centre de cercetare acreditate). Practic, cheltuielile eligibile de cercetare se scad de două ori: o dată ca și costuri obișnuite, a doua oară ca deducere specială – ceea ce echivalează cu o deducere fiscală totală de 200% și reduce proporțional profitul impozabil. În plus, Polonia a implementat regimul IP Box (din 2019) – profitul obținut din drepturi de proprietate intelectuală rezultate din activități de R&D proprii este impozitat la o cotă efectivă de doar 5% (față de 19% normal), pentru a încuraja comercializarea inovațiilor pe plan local. De asemenea, există credite fiscale noi introduse în 2022-2023, precum facilitatea pentru automatizare/robotizare și facilitatea pentru inovare ce combină deducerea R&D cu deduceri pentru implementarea rezultatelor inovative, însă acestea sunt mai nișate. Important este că Polonia a dovedit eficiența deducerii de 200% R&D – numărul companiilor care aplică pentru această facilitate a crescut constant, iar guvernul oferă și granturi și garanții separate pentru proiecte de cercetare prin agenții precum NCBR (Centrul Național pentru Cercetare și Dezvoltare). Astfel, mixul de stimulente fiscale și finanțare directă a transformat Polonia într-un hub emergent de IT și inginerie în regiune, companii din auto, jocuri video, fintech etc. deschizând centre de dezvoltare datorită climatului fiscal favorabil inovării.
· Spania: Utilizează un sistem de credite fiscale pentru R&D foarte atractiv, cu caracteristici unice. În mod standard, Spania acordă un credit fiscal de 25% din cheltuielile de cercetare-dezvoltare efectuate într-un an. Dacă însă firma își crește investițiile față de media ultimilor doi ani, pentru partea incrementală se acordă un credit mai mare, de 42%. Mai mult, pentru costurile de personal dedicate exclusiv activităților de R&D, se adaugă un bonus de +17pp, astfel că în situații favorabile creditul total poate ajunge la 59% din cheltuielile de R&D suplimentare față de media istorică. Un aspect de succes al modelului spaniol este opțiunea de „monetizare” a creditului fiscal: companiile pot solicita rambursarea în numerar a creditelor de R&D neutilizate (după o așteptare de 1-2 ani), cu condiția unei aprobări prealabile și îndeplinirii unor criterii (menținerea personalului de cercetare etc.). Aceasta înseamnă că și firmele care momentan nu au profit (și deci nu pot folosi creditul) sunt stimulate să inoveze, știind că statul le va plăti efectiv o parte din cheltuielile de cercetare. De asemenea, Spania are un regim separat pentru „inovație tehnologică”, care acordă un credit fiscal de 12% pentru dezvoltarea de prototipuri, software avansat și alte activități inovative mai aproape de piață, cu criterii mai accesibile decât R&D pur. Combinat cu existența unor centre de competență regionale și cu disponibilitatea fondurilor europene (Spania a folosit intens fondurile FEDER pentru C&D), sistemul a contribuit la creșterea cheltuielilor private în inovare și la apariția de hub-uri tehnologice (ex. în Țara Bascilor – industrie 4.0, în Catalonia – IT și automotive, etc.).
· Germania: Tradițional, Germania a sprijinit cercetarea mai mult prin finanțare directă (granturi competiționale, institute Max Planck, Fraunhofer etc.), însă recent a introdus și un stimul fiscal generalizat. Din 2020, Germania are un credit fiscal de 25% din cheltuielile salariale și de contractare aferente proiectelor de R&D, aplicat până la un plafon de 4 milioane € cheltuieli pe an (deci max. 1 milion € credit pe an per firmă). Acest credit poate fi monetizat (dacă depășește impozitul, diferența se plătește firmei ca subvenție), ceea ce îl face echivalent cu un grant dacă firma nu e pe profit. Deși plafonul inițial a fost relativ redus, schema a fost considerată un succes – până în 2023 mii de companii germane au aplicat, în special din sectorul manufacturier, iar rata de aprobare a fost 90%. În 2024, Bundestag-ul a decis extinderea facilității, mărind plafonul cheltuielilor eligibile la 10 milioane € pe an (credit maxim 2,5 milioane € anual) pentru a permite și firmelor mai mari să beneficieze pe deplin. Germania oferă și garanții de stat și împrumuturi cu dobândă redusă pentru proiecte inovative prin banca KfW și a lansat inițiative majore precum Programul Național de Inteligență Artificială (care include finanțări și crearea de centre de AI la nivel regional). Măsurile fiscale, deși modeste față de cele franceze, au completat sistemul de inovare german – acoperind un gol pentru companiile medii care nu accesau ușor granturile clasice, și contribuind la obiectivul strategic de a crește cheltuielile de R&D la 3,5% din PIB.
· Olanda are programul WBSO (reduce impozitele salariale pentru cercetători, echivalent cu 32% subvenție la costurile de personal de R&D),
· Italia a avut un credit fiscal de 50% pentru cheltuieli de cercetare (în perioada 2017-2020) și oferă în prezent credite de 20-25% pentru investiții în tehnologiile digitale avansate (Transition 4.0/5.0),
· Austria are un credit fiscal de 14% pentru R&D,
· Ungaria și Cehia permit deduceri suplimentare de 100% respectiv 110% ale cheltuielilor de cercetare din baza impozabilă,
· Luxemburg, Belgia, Portugalia etc. oferă regimuri de tip Patent Box cu impozitare redusă (5-10%) a veniturilor din inovație. Totodată, statele UE investesc direct în capital uman și infrastructură: de la programe de granturi doctorale/postdoctorale (ex. Irlanda are Irish Research Council cu sute de burse anual) la crearea de rețele de centre de excelentă (ex. Finlanda a lansat centre de competență AI și quantum).