De-a lungul celor peste 20 de ani de democrație, mai mult (la început) sau mai puțin (acum) mimată, o clasă politică smintită, formată din sau de foști lideri comuniști fără nici o conștiință, a dezbinat societatea într-atâtea rânduri, încât pentru ei ar merita operată o nouă modificare în Codul Penal. În acest moment, trădarea este definită ca: „Fapta cetăţeanului român sau a persoanei fără cetăţenie, domiciliată pe teritoriul statului român, de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine, ori de subminare economică sau politică a statului, ori de aservire faţă de o putere străină, sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfăşurarea unei activităţi duşmănoase împotriva siguranţei statului, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi”. Mai jos, se mai detaliază și alte forme conexe.
Revenind, suntem într-o situație în care societatea românească este dezbinată aproape ireconciliabil pe tema Roșia Montană, după ce putreda clasă politică ori a amânat luarea unei decizii, ori a fost de-a dreptul cumpărată de către compania canadiană (vezi declarațiile premierului la emisiunea de la TVR moderată de Moise Guran). Acum, la Roșia Montană, dacă mai îndrăznești să fii împotriva exploatării, riști să iei bătaie de la mineri, sub ochii poliției (căutați pe youtube, găsiți exemple recente).
Iar acesta nu e un episod singular. În martie ’90, tot niște sforari de la București au manipulat masele în așa fel încât să iasă măcel în centrul Tîrgu-Mureșului. Tot în acele vremuri, Iliescu chema minerii la București să „calmeze” intelectualitatea care avea un punct de vedere divergent. Apoi, să ne amintim toate scrutinele prezidențiale în care aveam de ales „răul cel mai mic” – tot produse ale unor lideri politici corupți și șpăgari (nu există nici azi transparență în finanțarea campaniilor electorale), produse ale comunismului fardat în tușe democratice.
Ș-acum, revenind de la ce am plecat, încercând desigur un exercițiu de imaginație, mă întreb dacă nu s-ar putea defini dezbinarea societății din cauza inconștienței unor lideri politici, într-o formă de trădare pedepsită ca atare. Știu că nu, voiam doar să vă expun dimensiunea răului pe care acești „pușcăriabili” îl comit.
Cătălin Hegheș