Căutând în arhiva de poze am dat peste o imagine surprinsă într-o zi toridă de vară. Ancorat de acoperiș, între cerul albastru și asfaltul încins, un om lucra ceva la nivelul etajului 7 al unui bloc proaspăt vopsit.
Trecătorii, făcând parasolar din căușul palmelor se minunau, văzându-l călare pe o bucată de scândură, cu găletușa de vopsea într-o mână, cu pensula în cealaltă, lucrând liniștit când ți se putea face rău numai privindu-l. Potrivit Clasificării Ocupațiilor din România temerarul era un alpinist utilitar. N-a ajuns acolo întâmplător. Omul își făcea meseria. Vrând să aflăm mai multe despre această ocupație interesantă, l-am rugat pe târgumureșeanul Portik András, alpinist utilitar, să ne explice din experiența proprie.
Rep.: Cu ce se ocupă un alpinist utilitar?
Portik András: Ca să rezumăm în câteva cuvinte, alpinistul utilitar lucrează la înălțime, în locuri greu accesibile. Începând cu demolările, prin lucrări de întreținerea clopotnițelor, șemineurilor, coșurilor industriale, la ridicarea schelelor, la montarea reclamelor, chiar și a bannerelor în campaniile electorale, până la toaletarea copacilor periculoși, la spălatul geamurilor, la montare de paratrăsnete sau antene. Mergem unde este nevoie de noi! Se întâmplă să fim solicitați la eliberarea unor persoane rămase blocate în apartament. Să tăiem copacii foarte înalți în locuri greu accesibile, copaci care pun în pericol casele din jur. Ori să-l ridicăm, dacă a căzut deja peste acoperișul casei vecine. Și cu asta nu le-am menționat pe toate pentru că oricând se pot ivi o serie de lucrări unde este necesar accesul în coardă.
„A încercat de toate, dar …lipsea ceva”
Rep.: Cum poate ajunge cineva alpinist utilitar?
Portik András: Școală specială pentru meseria asta nu știu să existe. Vă pot spune cum am ajuns eu alpinist utilitar.
Rep.: Povestiți-ne, de când erați copil, ați avut exemplu în familie? De unde v-a venit ideea asta?
Portik András: Nu am avut alpiniști în familie. Am fost ca orice copil. Mi-am făcut studiile la Școala Generală nr.1 (azi „Serafim Duicu”) din Mureșeni, apoi la Generală nr. 3 (azi „George Coșbuc”) din Tudor, am terminat la Liceul de Construcții (azi „C-tin Brâncuși”) și adesea am tras chiulul. Când am început să lucrez, am încercat mai multe meserii, de la mecanic auto pe lângă tatăl meu, până la îngrijitor de cai la o fermă din Ungaria, am încercat de toate.
Rep.: Nicio meserie nu vi s-a părut destul de interesantă?
Portik András: Lipsea ceva. Mă mai întreabă câte unul: „sunteți lăcătuș mecanic?” Îi răspund: Da, la nivel înalt. Sau „sunteți tâmplar?” La fel îi răspund și nu din orgoliu, dar chiar sunt mecanic, tâmplar sau zugrav care lucrează la înălțime! Dacă nu mi s-a părut niciuna dintre meseriile practicate destul de atractivă până la pensie, în alpinism un schimb le fac pe toate cu plăcere!
Pe munte nu m-am cățărat
Rep.: Ce v-a atras spre alpinism utilitar? Ați fost alpinist?
Portik András: În Ungaria am învățat meserie și mai învăț și azi. Zece ani am lucrat peste hotare. Am învățat multe, am exersat, am obținut un atestat profesional. Revenit în țară am mai dat un examen pentru că diplomele acceptate în toată Europa, la noi nu erau acceptate. Ce m-a atras? Diversitatea. În fiecare zi în altă parte, mereu ceva nou, o nouă provocare și satisfacția lucrului bine făcut. Și apoi priveliștea de neuitat care ți se oferă de la înălțimea unui turn de biserică! Nu… pe munte nu m-am cățărat!
„La început nu știam de ce ar trebui să mă tem”
Rep.: Nu v-a fost frică să atârnați pe o coardă, să nu simțiți pământul sub picioare în timp ce lucrați?
Portik András: La început nu știam de ce ar trebui să mă tem. Acum știu. De aceea nu acceptăm lucrarea înainte de a verifica despre ce este vorba. Verificăm locul, cum se pot fixa cele două corzi ancorate independent pentru a ajunge în siguranță și a lucra eficient în locuri situate la înălțime sau cu acces dificil.
Rep.: Ce calități trebuie să aibă un candidat la postul de alpinist utilitar?
Portik András: Postul de alpinist utilitar necesită sănătate și forță fizică. Creativitate, responsabilitate și autonomie. Trebuie să fie un om serios pe care ceilalți se pot baza, care își respectă obligațiile. Să fie echilibrat, să-și poată controla nervii, emoțiile, să-și păstreze calmul chiar și în situațiile dificile. Să nu fie agresiv. Să fie cooperant, atent la detalii și să fie capabil să muncească și să ia decizii singur la nevoie. Să fie atent la reacțiile colegilor și să înțeleagă cauzele acestora. Să poată pune întrebări când e necesar și să nu vorbească în momente nepotrivite.
Rep.: Consumul de alcool, nici nu intră în discuție, mă gândesc!
Portik András: În mod normal, nu poate fi vorba. Deși am văzut cazuri când omul nu se cățăra în copac înainte de a lua o „cinzeacă – două”. Avea rău de înălțime. Altfel nu avea curaj să se cațere! „Echipa de cinzeacă” i se spunea echipei. Nu era de la noi!
Rep.: Dumneavoastră consumați alcool? Fumați?
Portik András: Foarte rar, seara sau la câte o nuntă beau o bere, că a doua zi nu merg la lucru. Fumez țigară electronică. În schimb beau cafea, o iau cu mine cu apă, cu sandviș până sus, unde lucrez.
Rep.: Sunt tineri dornici să se pregătească în această meserie?
Portik András: Din păcate, se întâmplă ca și în cazul celorlalte meserii și meșteșuguri. Tinerii care învață meseria, un an, un an jumate, pleacă în Statele Unite și Canada. Acolo sunt alte cerințe, sunt mai bine plătiți și sunt și mai căutați.
„Eu mă simt bine acasă!”
Rep.: Ați lucrat în afară. Cum de v-ați întors?
Portik András: Eu mă simt bine acasă! Nu vreau să mă-mbogățesc. Banii nu mă fac fericit! Banii sunt doar niște hârtii, care vin și pleacă. Dacă ai mai mult, strici mai mult. Aș vrea să lucrez mulți ani de acum înainte. Nu vreau decât sănătate să am! Vorba aceea: mai bine sărac și sănătos, decât bogat și bolnăvicios! Apoi, dacă sănătate este, restul vine de la sine!
Experiența de afară
Rep.: Ce vă amintiți din experiența de afară?
Portik András: La Budapesta – unde se zice că românii și ucrainienii au construit după 90 tot orașul – am lucrat la un bloc înalt, pe o arteră foarte circulată. Nu se putea ocupa trotuarul cu schele pe o perioadă lungă, așa că au apelat la alpiniști utilitari. Lucram noaptea, de la zece seara până dimineața, fără schele, fără macara, fără să deranjăm pe nimeni, în câteva zile am zugrăvit fațada.
Rep.: La noi în țară pe unde ați lucrat?
Portik András: Unde n-am lucrat! Tocmai asta e interesant în această meserie, zilnic ești în altă parte. La Sovata am degajat copac căzut pe clădire, de pildă. La Sighișoara, la Biserica Neagră din Brașov, la Zalău … Cel mai departe am fost la Craiova, am montat un banner de 616 mp în două zile, pe fabrica de bere de acolo.
Rep.: Dar în oraș?
Portik András: N-aș putea să le înșir pe toate! De la izolare de blocuri, montat bannere, reclame, la Platoul Cornești am montat antena pentru Radio GaGa, am lucrat la Turnul Prefecturii, la Grand, la Biserica de la Fortuna, la Mureș Mall, am tăiat copaci periculoși, platanii de pe strada Apaductului, am salvat de la tăiere platanul din curtea Palatului Pionierilor…
Rep.: Lucrați singur sau în echipă?
Portik András: Acum am montat un banner pentru BMW singur (marți. Nota red.) pe strada Gheorghe Doja. Dar sunt și lucrări unde e nevoie de echipă. Depinde. Am avut o firmă, dar a trebuit s-o închid.
Rep.: Ce s-a întâmplat cu firma dvs.?
Portik András: Am închis-o pentru că singur nu puteam lucra atât încât să – mi plătesc dările către stat și să-mi înnoiesc periodic și echipamentul care costă foarte mult. În octombrie anul trecut mi-am pierdut colegul…
„Avea 41 de ani…”
Rep.: Cum s-a întâmplat?
Portik András: Accident de muncă. Colegul, Páll Endre, cel care s-a întors cu bine după o cățărare pe Mont Blanc și-a pierdut viața căzând dintr-un copac! La 3 m de mine, era într-un copac periculos. Din greșeală a tăiat coarda și s-a prăbușit în gol. A murit la spital a doua zi. Nu am mai fost în stare să continui lucrul acolo! Abia în ianuarie am reușit să mă urc și să termin lucrul început de el. M-a marcat profund! Oriunde merg în oraș, îmi aduc aminte că și aici, și acolo am lucrat cu el! Avea 41 de ani. Accidente se întâmplă în orice meserie.
Rep.: Astfel ați ajuns din angajator, angajat
Portik András: Da. Lucrez cu cel mai vechi alpinist utilitar din oraș, Marc Daniel. Firma lui Diamir a fost înființată în 1998. Echipa lui a vopsit tricolorul pe turnurile de la Combinat. Le-a zis atunci că nu e bine ordinea culorilor: roșu, galben și albastru, i-au zis că așa se cere, așa să facă! Și așa l-a făcut!
Rep.: Cum vă mențineți în formă?
Portik András: E vorba de obișnuință. Nu fac sport. Cățăratul zilnic, de mai multe ori sus – jos ridicând greutăți a câte 3-4 sute de kilograme… înseamnă destule exerciții. Dacă nu lucrez o săptămână, însă, a doua zi după prima cățărare am febră musculară!
Rep.: Spuneați că aveți probleme cu telefoanele…
Portik András: Nu prea sunt prieten cu calculatoarele, cu telefoanele astea moderne. Port un costum cu buzunare cu fermoare, am toate agățate pe mine, corzi, cârlige, termosul cu apă, iar telefonul nu rezistă dacă-l apăs cumva în timp ce mă cațăr. De aceea caut să cumpăr același model dacă se poate, că până mă obișnuiesc cu manevrarea celui nou, îl pot strica și pe acela!
Rep.: Ce nemulțumire aveți?
Portik András: Mă nemulțumește când se taie copacii înverziți, când se taie haotic pentru că tăietorii sunt plătiți la bucată! Mă mai îngrijorează clădirile cu streșinile pline de depuneri, de cioburi, ce se pot prăbuși oricând… Sau bucățile de plăci de beton de pe balcoanele unor blocuri… înseamnă un real pericol!
Rep.: Mulțumire?
Portik András: Mă bucur că fetița mea de 19 ani își va continua studiile la Universitatea Babeș –Bolyai din Cluj-Napoca. Vrea să devină educatoare!
Rep.: Ca să încheiem într-o notă optimistă, vorbiți-ne despre șeful!
Portik András: Cu ani în urmă m-au chemat la toaletarea platanilor, prea înalți ca să ajungă până sus cei de la sere cu macarua autoutilitarei. Pe mine m-au ridicat cu cupa și de acolo m-am cățărat. Atât de înalți erau platanii că două remorci de crengi am dat jos numai de pe unul. Domnul M. era nemulțumit de ritmul în care se derulau lucrările și foarte nervos mi-a zis că șeful lui a dat ordin ca până mâine să fie tăiați toți copacii. I-am zis că nu se poate, dacă nu crede să încerce el să vadă cum e. Supărat a vrut să vorbească cu șeful meu! Ce număr are șeful tău? Nu are telefon. Cum nu are când până și copiii au telefon! Al meu nu are. Văzându-l mirat, i-am mai zis: Șeful meu e mereu deasupra mea, oricât de sus m-aș cățăra! Când s-a prins, domnul M. s-a supărat! Dar dacă nu aveam alt șef, ce era să-i fac? Șeful e cel care, dacă deschide robinetul, amânăm lucrarea! Pentru că nu lucrăm pe ploaie numai dacă e absolut necesar!
A consemnat Erika MĂRGINEAN
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.