Având în vedere articolele succesive din mass-media cu privire la hotărârea judecătorească definitivă pronunţată în cauza denumită generic „cazul Ţăndărei”, precum şi prezentarea în mod repetat a unor afirmaţii eronate, (…) Facem următoarele precizări, conform rolului comunicării publice în cadrul sistemului judiciar, (…)
- Dosarul a fost înregistrat, iniţial, pe rolul Tribunalului Harghita, la data de 30.07.2010, sub nr. 2483/96/2010. Prin Sentinţa penală nr. 8/19.01.2011, instanţa s-a desesizat şi a dispus, în baza art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, restituirea cauzei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT – Structura Centrală, pentru refacerea urmării penale. Prin Decizia penală nr. 75/8.02.2011 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, această hotărâre a fost casată, dispunându-se rejudecarea cauzei.
- În cauză au fost trimişi în judecată un număr de 26 inculpaţi, doi dintre aceştia având domiciliul stabil în străinătate. În actul de sesizare a instanţei nu au fost indicate părţi vătămate şi părţi responsabile civilmente, fiind propuşi spre audiere un număr de 158 martori, din care 4 martori cu identitate protejată. În apărare, inculpaţii au propus spre audiere 55 de martori. Dintre toţi martorii citaţi în cauză pentru a fi audiaţi de instanţă, 75 au fost plecaţi în străinătate, astfel cum rezultă din procesele verbale de executare a mandatelor de aducere întocmite de organele de poliţie. (…)
- Redăm mai jos câteva pasaje din motivarea deciziei Curții de Apel Târgu-Mureș pe care le considerăm relevante și necesare pentru ca opinia publică să fie corect informată:
„S-a constatat că autorii rechizitoriilor s-au limitat la o descriere mai mult decât sumară a activităţilor infracţionale, arătând în principal că „din probele administrate” sau „din declaraţiile martorilor” rezultă infracţiunile reţinute în sarcina fiecărui inculpat, fără a realiza însă şi o descriere amănunţită a acestor activităţi infracţionale şi a probelor sau declaraţiilor pe care se sprijină acuzarea pentru fiecare inculpat în parte (cu câteva excepţii ce vor fi analizate în continuare).
(…) S-a constatat că procurorul de caz nu a indicat în dispozitiv nici măcar o persoană ce ar fi avut în cauză calitatea de parte vătămată/civilă, toate persoanele, posibile victime ale traficului de minori, participând în cauză în calitate de martori, astfel încât nici judecătorul fondului şi nici judecătorii din apel nu au avut posibilitatea de a cunoaşte dacă respectivele persoane au avut calitatea de persoană vătămată sau parte civilă. Mai mult, dintre minorii nominalizaţi în cuprinsul rechizitoriului se constată că au fost audiaţi de către organele de urmărire penală doar 9 minori în calitate de martori (dintre aceştia doar 5 minori au renunţat la a participa în procesul penal în calitate de persoană vătămată sau parte civilă, 4 minori fiind audiaţi doar în calitate de martori, nepunându-li-se în vedere că au calitatea de persoane vătămate).
(…)
(…) Cu privire la infracţiunea de trafic de minori s-a constatat că pentru unii inculpaţi nu au fost nominalizaţi minorii ce ar fi fost traficaţi, iar pentru alţi inculpaţi, deşi s-a reţinut că ar fi traficat un anumit număr de minori, au fost nominalizaţi mult mai puţin minori decât numărul indicat de organele de urmărire penală. Astfel, instanţa de apel constată cu surprindere că deşi din rechizitoriu reiese că inculpaţii ar fi traficat un număr total de 224 de minori, sunt nominalizaţi doar 74 de astfel de minori (cu nume şi prenume).
Mai mult, instanţa de apel a constatat că, deşi identificarea şi audierea victimelor infracţiunilor de trafic de minori este absolut necesară, organele de urmărire penală nu au audiat minorii ale căror nume se regăseşte în rechizitoriu, din cei 74 de minori identificaţi fiind audiaţi doar 9 minori în cursul urmăririi penale. Se constată, aşadar, că prerogativele organelor de urmărire penală au fost transferate instanţei de judecată, judecătorul fondului efectuând toate demersurile necesare şi pentru audierea celorlalţi minori care au fost „uitaţi” de către organele de urmărire penală.
(…) De asemenea, cu privire la motivele de apel invocate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Harghita, motive detaliate de către Serviciul Teritorial Târgu-Mureş dorim să arătăm faptul că acestea au urmat „linia” rechizitoriului, respectiv au fost invocate doar aspecte generale. Cu privire la fondul cauzei, reprezentanţii acestui Parchet nu au fost în măsură să detalieze cu adevărat motivele de apel şi să invoce probe concludente care să răstoarne soluţia de achitare dispusă de prima instanţă. S-au folosit aceleaşi expresii de genul „din probe rezultă”, „din declaraţiile martorilor rezultă”, fără a fi şi identificate acele probe sau acei martori.
Prin raportare la aspectele sintetic prezentate, rezultă cu claritate că instanţele nu au tergiversat cauzele, ci şi-au îndeplinit atribuţiile în limitele legale şi regulamentare, astfel cum s-a confirmat şi ca urmare a verificărilor efectuate de Inspecţia Judiciară.
BIROUL DE INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE
Category: Stirile Punctul