Avem un târg, încă frumos, dar izolat de restul lumii. Avem gara la Sighișoara și aeroportul la Cluj-Napoca și totuși ni se duce vestea până –n Marea Britania! Grație internetului, dar și a transmisiunilor directe de la ședințele Consiliului Local, numai cine nu vrea, nu află ce se mai întâmplă în urbea lor natală, pe care au părăsit-o cândva! Trecând peste episodul cafe-tutun să tragem cu ochiul la o astfel de ședință locală. Ce se vede din afară?
În Sala Mare de ședințe, stau așezați la mese ca la nuntă, cei 23 de consilieri locali. 20 de bărbați cu brațe tari, mai tineri sau trecuți bine de prima tinerețe și numai trei reprezentante ale populației feminine din oraș. La „masa mirilor” e un loc liber, următoarele două sunt ocupate de conducătorul ședinței și de un viceprimar. Mape groase, sute de pagini cu punctele de pe Ordinea de zi, așteaptă să fie votate sau respinse. În planul doi jurnaliști și câțiva curioși pe post de observator.
Dintre „meseni” cei mai mulți, 10 au ajuns în consiliu pe listele UDMR, șase de pe listele PNL, patru de pe listele PSD și trei de pe listele POL, aflăm de pe portalul primăriei. Indiferent de orientarea politică, toți consilierii înțeleg și vorbesc – de la bine la foarte bine – limba română. Timpul alocat ședințelor ce încep de la ora 14 este în jur de 2-3 ore. Intervențiile consilierilor sunt cronometrate, fiecare încercând să se încadreze în cele două minute procedurale. Problemele încep atunci când de dragul respectării dreptului la bilingvism, unii consilieri țin neapărat să ia cuvântul mai întâi în limba maghiară, timpul acordat expirând, să facă apoi un scurt rezumat al celor spuse și în limba română. Cei care nu înțeleg limba maghiară nu-și ascund plictiseala în decursul cuvântării colegului. Cei care cunosc limba maghiară nu pot să nu observe greutatea cu care se exprimă în limba lor maternă aleșii locali. Ca să evite criticile, probabil, consilierii votează când li se cere, stau cuminți pe locurile lor și mai beau apă din când în când. În rest, nu deranjează cu nimic ședința.
Dezbaterile seamănă cu o partidă de tenis. Cel de la masa mirilor și unul dintre meseni aruncă „mingea” unul altuia, rareori stârnind zâmbete în rândul mesenilor. După ordinea de zi ar urma luările de cuvânt despre problemele urbei. Acesta e momentul la care o parte dintre meseni o iau la fugă de parcă ar pierde trenul, iar ședința se încheie din lipsă de quorum.
Dacă nu ar fi vorba de rezolvarea problemelor urbei, am putea privi ca la teatru la aceste ședințe. Cei 23 ar trebui să fie o echipă pentru găsirea celor mai bune soluții pentru lipsa locurilor de parcare, pentru rețeaua școlară, reabilitarea străzilor, asfaltarea trotuarelor, pentru colectarea selectivă a deșeurilor, pentru soarta oamenilor străzii, a cerșetorilor … Din păcate, actorii acestei piese își joacă rolul după cum le dictează conștiința, adică regizorul.
Erika MĂRGINEAN
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.