Da, se poate spune că am și eu fixurile mele. Unul dintre acestea e faptul că alegerile europarlamentare sunt foarte, foarte importante pentru România.
Și am și câteva argumente. Suntem parte a unei mari familii, cu peste 500 de milioane de cetățeni și avem o nouă ocazie să arătăm că nu facem parte din ea la voia întâmplării, ci că am ales să fim parte a ei, deși se spune că familia, cea biologică, nu ți-o alegi.
Uniunea Europeană dă direcția la ceea ce se întâmplă în cele 28 de state membre, inclusiv în România. De prezența noastră acolo, una cât mai competentă și mai serioasă, depinde cât de mult direcția asta coincide cu interesele noastre naționale. Dacă eșuăm la prezență, s-ar putea să ne așezăm contra vântului, ceea ce s-ar putea să nu ne fie benefic pe termen lung. Iar în contextul actual, mă gândesc și la tensiunile din regiune, un adversar cu sute de milioane de cetățeni în spate nu ne mai lipsește.
Dacă avem 32 de europarlamentari buni, care știu să își armonizeze pozițiile, indiferent că vin din dreapta sau din stânga politică, atunci când vine vorba despre România, țara noastră s-ar putea să aibă de câștigat pe bugete, pe proiecte, pe programele etc. pe care Uniunea Europeană le susține sau le finanțează. Dacă o să avem 32 de parlamentari puși pe harță politică alimentată de acasă, e posibil să avem doar de pierdut, pe principiul când doi se ceartă câștigă al treilea.
Miza alegerilor europene este și comisarul european pe care România îl poate avea la Bruxelles și care, discret și fără a încălca normele europene, poate înclina balanța în favoarea țării sale de origine.
De aceea consider că, dincolo de lipsa de apetență pentru aceste alegeri europarlamentare pe care noi, cetățenii români, am arătat-o la primele două scrutinuri, de data aceasta ar trebui să fim prezenți la urne în număr mai mare. Până la urmă, e un drept pe care ni l-am dorit atât de mult în 1990 și pe care îl exploatăm atât de puțin în ultimul timp.
Ligia VORO