Cozile din fața ghișeelor de bilete ale Asocierii SC Siletina Impex SRL – SC Transport Local SA Tîrgu Mureș s-au rărit abia de câteva ore. În urma anunțului apărut în presa locală potrivit căruia abonamentele de călătorie eliberate anul trecut rămân valabile până la mijlocul lunii ianuarie al noului an, când se vor elibera cele noi, la primele ore ale dimineții de 15 ianuarie pensionarii de peste 55 de ani s-au aliniat la gemulețul ghișeului. Fiecare la cel mai apropiat ghișeu de domiciliul său. Dacă în anii trecuți după zeci de minute de stat la coadă unii erau expediați fără milă din cauza unor documente lipsă, anul acesta nu era niciun pensionar repetent! Și-au însușit corect lecția. Într-atât de corect, încât unuia dintre ei le-a venit ideea năstrușnică de a studia un pic cartonașul pentru care a cotizat cu 5 lei. „E o nimica toată, dacă ne gândim că un bilet costă doi lei”, se amăgeau, povestind care pentru ce are nevoie de această facilitate. Controale medicale, mersul după rețete, medicamente, nepoți…
Și atunci un fericit posesor de abonament gratuit pentru pensionarii de peste 55 de ani a exclamat: „Ați văzut? E valabil doar până la jumătatea anului! Scrie aici. 30 iunie 2018. „Unde? Unde? Nu văd fără ochelari…”
Nu-i vorba de scumpire
Ca să aflăm despre ce este vorba, am sunat la secretariatul Transportului Local. Dacă încercați și dumneavoastră, aflați că doar numărul fix funcționează, la mobil „abonatul nu răspunde”. Astfel, am aflat de la doamna Gabriela Pop, că „abonamentele sunt valabile până la 30 iunie 2018, data până la care e valabil contractul de asociere. E pentru prima oară că le eliberăm pe șase luni. Nu – i vorba de scumpire. Nu știm cum va fi, dar se vor prelungi cumva abonamentele. De multă vreme se vorbește de separarea de Siletina, dacă nu se vor cumpăra autobuze noi, rămâne Asocierea, altfel …”, a dat de înțeles interlocutoarea mea că vor fi oarece schimbări.
Din istoria transportului comun
Cu un deceniu înainte de Marea Unire, în locul numit azi „Piața Trandafirilor” în zilele de târg era mare agitație. Zeci de țărani își etalau marfa adusă de prin împrejurimi. Grupuri – grupulețe de negustori, cumpărători și gură-cască treceau printre șirurile de exponate. Doamne îmbrăcate de oraș, cu pălării la modă pe cap, se zăreau printre țărăncile cu lungi șorțuri albe peste fustele colorate și baticuri albe pe cap. Pe cele două laturi ale pieței stăteau birjarii așteptându-și mușteriii. Câte o birjă cu coviltir trasă de doi cai, altele simple erau aliniate pe lângă căruțele pline cu saci ale țăranilor.
Așa a început transportul în comun în Tîrgu Mureș
Birjarii făceau parte din Asociația Profesională a Meseriașilor din Transporturi și până la 1 Mai 1949 birja a însemnat unicul mijloc de transport în comun pentru târgumureșeni.
Primele autobuze au fost transformate din autocamioane uzate, cumpărate din parcul bunurilor sovietice din Brăila. Cele trei trasee au avut o lungime de 14 km pe raza orașului. În decembrie al aceluiași an s-a mai deschis un traseu mărind lungimea traseelor la 15,8 km. An de an a crescut numărul autobuzelor, în 1956 ajungând la 17 autobuze, peste alți patru ani 40 de autobuze deserveau cele 13 linii.
Precum heringii în conservă
În următoarele decenii circulația prin oraș s-a desfășurat cu autobuze puține, prost încălzite iarna și pline de praf vara. Au apărut apoi autobuzele second hand, mai moderne, dar nu destule pentru a putea asigura un transport decent spre și de la locurile de muncă ale târgumureșenilor. Călători agățați ciorchine, pe la ușile deschise ale autobuzelor în care oamenii erau înghesuiți precum heringii în cutia de conserve, nu a fost o priveliște neobișnuită. Cu timpul numărul traseelor urbane a ajuns la 25, a crescut numărul autoturismelor personale, au apărut microbuzele.
Asociere pentru transportul în comun
Sărind peste această perioadă, ajungem în Anno Domini 2001 când SC „Transport Local” SA Târgu-Mureş şi SC „Siletina Impex” SRL au încheiat un contract de asociere în participaţiune. Conform Hotărârii Consiliului Local Municipal Tîrgu Mureș nr. 123 din 31 mai 2001, asocierea avea ca obiect principal de activitate efectuarea transportului public de persoane, vânzare de carburanţi, prestări servicii de reparaţii, spălătorie auto. Veniturile şi cheltuielile Asocierii împărțindu-se în procent de 60 % către SC „Transport Local” SA şi 40 % către SC „Siletina Impex” SRL.
Autobuze vechi și foarte vechi
Potrivit Planului de management „SC Transport Local SA” Tîrgu Mureș 2015-2019 în urma asocierii în participațiune a crescut confortul cetățenilor prin creșterea calității serviciului de transport public de călători. SC Transport Local SA a achitat toate obligațiile restante față de bugetul de stat, a evitat declanșarea stării de faliment și are posibilitatea de a crea profit. Parcul auto dispune de 42 de autobuze, cele mai tinere, 20 la număr, de tipul MAZ 103 au o stare tehnică satisfăcătoare și o vechime de 9 ani, tot 20 de același tip au 10 ani vechime și aceeași stare satisfăcătoare. Unul de tip Mercedes de 34 de ani se află în stare tehnică nesatisfăcătoare și doar unul de același tip, dar mai tânăr, de ”numai” 13 ani are o stare tehnică bună.
Durata normală de funcționare: 4-8 ani
Parcul auto Siletina participă cu 25 de autobuze, dintre care cinci autobuze de tip Mercedes articulat și unul de tip Renault sunt în stare tehnică satisfăcătoare, având o vechime cuprinsă între 32 respectiv 22 de ani, toate celelalte au o stare tehnică bună. Astfel cele mai tinere au 8 ani vechime, 3 autobuze marca Igero, patru autobuze Mercedes nearticulat de 9 ani, două de tip Isuzu de 10 ani, două NAW de 14 ani, un Setra de 16 ani, două de tip MAN articulat, de 21 de ani și un Volvo de 25 de ani. Ca urmare a unei investiții comune asocierea dispune de șapte autobuze în stare tehnică satisfăcătoare, 5 autobuze de tip MAZ vechi de 10 ani și 2 autobuze Renault vechi de 22 de ani. Planul nu se referă la autobuzele care s-au defectat pe traseu ori au luat foc, unul după altul, anul trecut, dar menționează că durata normală de funcționare a unui autobuz pentru transport urban este de 4-8 ani.
Tariful abonamentelor de călătorie
Potrivit aceluiași plan de management, dar și afișelor lipite pe geamurile ghișeelor unde se vând abonamente în oraș, tariful unui bilet de călătorie cu autobuzul pe raza orașului este de 2 lei. Un abonament pe toate liniile pentru o zi costă cât o călătorie dus-întors, adică 4 lei. Tariful unui abonament pe o jumătate de lună pe o linie costă 40 de lei, pe două linii costă 60 de lei, iar pe toate liniile 64 de lei. Abonamentul de o lună pe o linie costă 65 lei, pe două linii costă 90 de lei, iar pe toate liniile costă … 80 de lei. Și nu e greșeală de tipar. Ăsta e prețul!
Abonamentele sunt valabile și pe autobuze și pe maxi taxi care mai există în regim de colaborare cu Asocierea. Ca și în alți ani, abonamentele eliberate pe o linie sunt valabile pe încă o linie cu traseu comun, cum ar fi linia 18 cu linia 2, linia 19 cu linia 20, linia 43 cu linia 17, linia 4 cu linia 14 , linia 12 cu linia 26 și linia 21 cu linia 44.
Proiect de modernizare
Planul de management pe perioada 2015-2019 mai prevede modernizarea transportului public de persoane. Proiectul e ambițios. Se referă la implementarea integrată a unor sisteme moderne de tarifare și informarea publicului călător. Reducerea poluării urbane prin scăderea consumurilor de combustibil, creșterea vitezei de deplasare, scăderea timpilor de așteptare, plata prin cardul contact less, automate de vânzare, supraveghere video etc. Ar fi vorba de 30 de stații doate cu automate de vânzare și încărcare carduri … 119 stații dotate cu panouri de informare-cum a mai fost odată. „Acest produs este capabil să afișeze, pe mai multe linii, date privind traficul (data/ora curentă, timpul estimat de sosire a vehiculului în stație etc.), precum și informații privind vremea, temperatura curentă, traficul etc.” se arată în planul de management. ”Perioada 2015-2019 va fi perioada confirmărilor şi a unui salt calitativ generat nu numai de achiziţiile unor autovehicule moderne, ci şi de integrarea deplină a activităţilor societății în sistemele de transport ale Zonei Metropolitane.”
Realitatea de pe teren
Refugii de prost gust, fără vizibilitate, dacă stai sub copertină, unde te ninge, te plouă dacă stai pe margine, că de stat jos pe băncuța de metal înalt de un țol jumate, nu poate fi vorba. În locul programului de circulație, reclame expirate. Călătorul stă și așteaptă: vine-nu vine, lăsând totul la voia întâmplării. În plin centrul orașului, la cea mai aglomerată stație de autobuz e un refugiu splendid, doar că lipsește cu desăvărșire. Și nu e singurul caz în oraș. Cum rămâne cu confortul călătorului? Dar cu informarea? Și suntem în 2018. Timpul mai are răbdare cu noi?
Erika MĂRGINEAN
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.