Retenția angajaților reprezintă un aspect crucial pentru orice firmă din România, ținând cont că durata medie de timp petrecută într-o firmă se află undeva la 2 ani. Ca soluție la acest fenomen, mulți manageri sau chiar directori executivi intenționează să treacă pe modelul „plătește-pentru-performanță”. Model care stimulează respectarea principiilor de profesionalism și a practicilor corecte, totodată, urmărind ideea cum că aspectul financiar determină loialitate.
Cu toate acestea, astfel de soluții funcționează bine doar în contextul unor domenii în care efortul adițional nu merită o recompensă financiară standard. Astfel, în teorie, sună foarte motivant să fii plătit pentru a aduce performanță, dar situația actuală arată că există mulți alți factori care îi determină pe oameni să simtă că un ban în plus nu mai merită efort adițional.
3 din 10 angajatori se obosesc să dea un răspuns după un interviu
Există tot felul de indicii care arată nivelul de respect pe care o firmă îl oferă personalului său, de exemplu, poți verifica aici ce competențe poate deprinde un manager iscusit. De la beneficii dincolo de banalele tichete de masă sau cafea, până la facilitarea networking-ului intern și oferirea unui context propice unei cariere, reputația unei companii constă până la urmă în cât de bine viziunea ta ca și manager se reflectă în actuala imagine a business-ului.
Dincolo de aceste aspecte concrete, palpabile, nu este o noutate faptul că orice angajat are nevoie să simtă că munca lui are sens, este valorificată și că este apreciată de către superiorii și colegii lui. În detrimentul superficialității actuale manifestată de firmele din țară, sentimentul de apartenență și de contribuție reprezintă detalii cruciale, mai ales în domeniile unde tinerii reprezintă segmentul de vârstă majoritar. Detaliu care din păcate face diferența dintre un angajat ce-și poate valorifica potențialul, și unul a cărui potențial este curmat de precipitare.
Plafonarea, cel mai indezirabil sentiment din ziua de azi
Crearea de condiții propice dezvoltării personale trebuie să fie printre obiectivele oricărei firme care are ca scop o dezvoltare constată și o rată de retenție cât mai mare a angajaților. Într-o formă foarte rudimentară de a vedea problema, ideea cum că „nimeni nu pleacă de bine” poate fi o analogie destul de sugestivă pentru situația actuală din companiile din România. O medie de 2 ani de serviciu implică faptul că majoritatea locurilor de muncă nici măcar nu concep un plan de recrutare și gestionare a angajaților săi.
Tocmai de aceea. conceperea unor metode și sisteme prin care nevoia de dezvoltare este satisfăcută prin setarea unor obiective dinamice și prin structurarea modelului de business astfel încât să instige competitivitate și să determine o dorința de a deveni performant. Coachingul ca metodă de creștere a retenției angajaților este acceptat unanim ca fiind una dintre cele mai bune metode prin care conducerea unei firme poate deprinde competențe actuale de gestionare a personalului său.
În concluzie, orice poziție din intermediul unei organizații trebuie să fie supusă unui proces constant de evoluție, învățare sau aprofundare, deoarece, odată ce apare plafonarea, atitudinea superficială, comportamentul subminant sau atitudinea de superioritate pot foarte ușor să intervină în relațiile dintre cei ce ar trebui, de altfel, să coopereze