Accidentul din Ungaria, cu 9 victime, mediatizat în toată țara, ne îndeamnă din nou la responsabilitate. Oare de câte ori nu vedem și la noi în Tîrgu Mureș sau la noi în județ, pe rutele de transport dintre diferitele localități, șoferi de autobuz / autocar / microbuz care scriu mesaje pe telefonul mobil, care vorbesc la telefon, care numără banii în timp ce sunt la volan? Sau pe alții care povestesc cu o cunoștință aflată în dreapta sau în spatele lor și spre care își întorc adeseori capul ca să comunice ca și cum ar fi la o terasă, la cafea? Mie mi s-a întâmplat adeseori să văd astfel de manifestări…
Apoi, de câte ori, noi, șoferii nu scriem mesaje și vorbim la telefon sau chiar căutăm informații pe internet când suntem în trafic? Probabil de prea multe ori, probabil aproape la fiecare ieșire cu mașina…
Totuși, cu toții ne credem experți în condus, toți credem că noi suntem atenți, că durează doar o secundă să suni pe cineva sau să trimiți un mesaj.
Dar trebuie să recunoaștem că în trafic tocmai secundele fac diferența dintre viață și moarte. O reacție întârziată cu o secundă – două – trei poate fi fatală. Și nu doar pentru noi, ci și pentru ceilalți pasageri din mașină sau pentru alți participanți la trafic.
Îmi amintesc acum tot felul de accidente povestite de cunoștințe, în care o secundă de neatenție a provocat un accident. De exemplu, pentru o fostă colegă de serviciu a fost de ajuns o secundă în care s-a aplecat să ia un CD ca să provoace un accident.
Apoi, fără scuză sunt cei circulă mereu cu viteză mult peste limită, cei mereu grăbiți și care depășesc mereu la limită. Îi vedem tot timpul pe șoselele din România, chiar și dacă ieșim doar și pentru o jumătate de oră în afară localității. Lipsa lor de respect față de viața oamenilor îi descalifică din statul de ființe umane logice și morale.
E necesar să ne amintim mereu că suntem responsabili de acțiunile noastre. Atât în trafic, cât și în alte situații: la locul de muncă, în familie, în relațiile cu ceilalți. Dar, pentru aceasta, trebuie să ne pese de ceilalți… iar, aici, de multe ori suntem deficitari.
Titi Dălălău
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.