Nu mai sunt science fiction, roboții agricoli sunt deja aici, susține economistul agricol Thomas Daum într-un articol publicat pe 13 iulie în revista Trends in Ecology & Evolution. Lucrarea se intitulează „Roboți de fermă: utopie ecologică sau distopie?” și a fost susținută de „Programul de cercetare însoțitoare pentru inovare agricolă”, care este finanțat de Ministerul Federal German al Cooperării și Dezvoltării Economice (BMZ).
În opinia lui Daum, cercetător la Universitatea Hohenheim din Germania, care studiază strategiile de dezvoltare agricolă, roboții agricoli au creat două posibile extreme pentru viitorul agriculturii și impactul acesteia asupra mediului. Una este o utopie, unde flotele de roboți mici și inteligenți cresc în armonie cu natura pentru a produce o varietate de culturi organice. Celălalt este o distopie în care roboții mari, de tip tractor, supun peisajul prin mașini grele și substanțe chimice artificiale.
El descrie scenariul utopic ca un mozaic de câmpuri bogate, verzi, pâraie și floră și faună sălbatică, unde flotele de mici roboți alimentați de energie durabilă roiesc în jurul câmpurilor, zvâcnirile lor fiind amestecate cu ciripituri de insecte și cântec de păsări. „Este ca o grădină a Edenului”, spune Daum. „Roboții mici ar putea ajuta la conservarea biodiversității și la combaterea schimbărilor climatice în moduri care nu erau posibile înainte”.
Cercetătorul sugerează că de scenariul utopic, care solicită prea multă forță de muncă pentru agricultura convențională, dar este posibil cu roboții care funcționează 24/7, ar beneficia probabil mediul în numeroase moduri. Plantele ar fi mai diverse și solul ar fi mai bogat în nutrienți. Datorită micro-pulverizării biopesticidelor și eliminării buruienilor cu laser, apa din apropiere, populațiile de insecte și bacteriile din sol ar fi, de asemenea, mai sănătoase. Randamentele culturilor organice – care în prezent sunt adesea mai mici decât producțiile convenționale – ar fi mai mari, iar amprenta de mediu a agriculturii ar fi redusă semnificativ.
Cu toate acestea Thomas Daum atrage atenția că un viitor paralel cu ramificații negative asupra mediului este la fel de posibil. În acest scenariu, spune el, roboții mari și mai puțin sofisticați tehnologic, de tip buldozer, ar modifica peisajul natural, iar câteva culturi de monocultură ar domina terenul. Garduri mari ar izola comunitățile de oameni de o parte, fermele de alta și viața sălbatică de altă parte. Prin îndepărtarea oamenilor de la ferme, produsele agrochimice și pesticidele ar putea fi utilizate pe scară mai largă. Obiectivele finale ar fi structura și controlul, pentru care acești roboți mai simpli sunt eficienți, dar ar avea probabil efecte dăunătoare asupra mediului.
Deși observă că nu este probabil ca viitorul să se limiteze fie la o utopie pură, fie la o distopie pură, prin crearea acestor două scenarii, Daum speră să declanșeze dialogul asupra a ceea ce el consideră că este un moment de răscruce. “Utopia și distopia sunt ambele posibile dintr-o perspectivă tehnologică. Dar, fără anumite bare de protecție corecte ale politicii, am putea ajunge în distopie fără să vrem dacă nu discutăm acest lucru acum”, spune Daum.
Cercetătorul mai precizează că aceste impacturi nu se limitează doar la mediu – sunt afectați și oamenii normali. „Agricultura robotică vă poate afecta în mod concret și în calitate de consumator”, spune el. „În utopie, nu producem doar culturi de cereale – avem o mulțime de fructe și legume ale căror prețuri relative ar scădea, astfel încât o dietă mai sănătoasă ar deveni mai accesibilă”.
Micii roboți descriși în scenariul utopic al lui Daum ar fi, de asemenea, mai fezabili pentru micii fermieri, căci și i-ar putea permite mai ușor sau i-ar putea folosi prin servicii similare Uber. În schimb, el susține că ferma familială este mai puțin probabilă să supraviețuiască în scenariul distopic: doar producătorii majori, spune el, ar putea gestiona marile pământuri și costurile ridicate ale mașinilor mari.
În părți din Europa, Asia și Africa, unde există în prezent multe ferme mai mici, există beneficii clare ale depunerii unui efort conștient pentru realizarea scenariului utopic. Situația este mai dificilă în țări precum Statele Unite, Rusia sau Brazilia, care în mod istoric au fost dominate de ferme la scară largă care produc cereale și semințe oleaginoase cu volum ridicat, cu valoare redusă. Acolo, roboții mici – care îndeplinesc mai puțin eficient sarcinile consumatoare de energie, cum ar fi treierarea porumbului – pot să nu fie întotdeauna cea mai eficientă opțiune din punct de vedere economic.
„Cu toate că, în astfel de condiții prealabile, roboții mici sunt mai dificil de utilizat în aceste zone, chiar și cu roboții mari – sau un amestec între mici și mari – putem face pași spre utopie cu practici precum intercroppingul, având garduri vii, agroforesterie și mutându-se de la ferme mai mari la terenuri mai mici deținute de mari fermieri. Unele astfel de practici pot chiar să dea roade fermierilor odată ce roboții pot face treaba, întrucât practicile neeconomice de până acum devin profitabile”, mai spune Daum.
Însă pentru a face acest lucru este nevoie de acțiune acum, atrage atenția cercetătorul. În timp ce unele aspecte ale scenariului utopic, cum ar fi plivirea cu laser, au fost deja dezvoltate și sunt gata să fie distribuite pe scară largă, finanțarea trebuie să se îndrepte către alte aspecte ale învățării automate și inteligenței artificiale pentru a dezvolta roboți suficient de inteligenți pentru a se adapta la sistemele agricole complexe și nestructurate. Modificările politicii sunt, de asemenea, o necesitate și ar putea lua forma subvențiilor, reglementărilor sau impozitelor. „În Uniunea Europeană, de exemplu, fermierii primesc bani atunci când fac anumite servicii peisagistice, cum ar fi să aibă mulți copaci sau râuri la fermele lor”, spune el.
Deși poate părea că scenariul de distopie este mai probabil, nu este singura cale înainte. „Cred că utopia este realizabilă”, spune Daum. “Nu va fi la fel de ușor ca distopia, dar este foarte posibil.”