1. Era Al doilea Război Mondial. Prin 1944… La câțiva kilometri de Oarba de Mureș, într-un sat, erau cantonați 25 de soldați, în curtea unui țăran român (străbunicul meu). Țăranul era obligat să-i găzduiască la el. Soldații se pregăteau să meargă la luptă, la Oarba. Dintr-o dată, în mijlocul curții a căzut un obuz. O groapă adâncă s-a produs. Toți soldații au fost omorâți, cu excepția unuia, rămas fără o mână. Pe lângă soldați, încă vreo 3-4 victime dintre civilii aflați în curte: copii și adulți.
2. Asta a fost demult… Citeam, acum la început de an 2017, un articol referitor la România din Cotidianul „Le monde”, unul dintre cele mai importante publicații informative din Franța. Autorul scria că, în sfârșit, după ani de exod masiv a populației tinere, apte de muncă din România, populație plecată la muncă în Occident, statul s-a trezit și ia măsuri, ca de exemplu, obligația părinților care-și lasă copiii acasă de a numi un responsabil pentru copii, până la întoarcerea lor. Într-adevăr, o măsură bună, dar cu totul insuficientă.
3. Ce ne lipsește? Țara se depopulează… Românii sunt tot mai puțin români. De colindat, colindăm, dar mai mult e o ocazie de stat la băute. De Paști, discotecile și barurile sunt pline la 12 noaptea. De Bobotează facem baie la copcă, dar precizăm că e fără nicio implicaţie religioasă, doar una medicală, de parcă ar fi ruşine să aibă şi o implicaţie religioasă. De Hallowen – petrecere în toată regula, în şcoli şi în discoteci. De Sânziene… ce sunt alea? Tradiţiile se pierd… Ce mai avem? Conducători n-avem, putere n-avem, iar tradiţiile…
4. Aproximativ 42% dintre elevii români sunt analfabeţi funcţional: pot să scrie şi să citească, dar nu înţeleg textele asimilate. Terminarea şcolii nu le permită să funcţioneze în societate. Acest lucru ne conduce la ratarea şansei ca educaţia să reprezinte un factor de împlinire personală, dar şi un vector de mobilitate socială. În plus, rata abandonului şcolar este de 19%. Cine e de vină. Profesorii? Probabil că nu. Erau aceeaşi şi în „Epoca de aur”. Probabil chiar mai îndoctrinaţi. Sistemul? Se schimbă şi acesta: învăţământul încearcă să dezvolte competenţele elevilor aflaţi într-o lume în continuă mişcare, se modifică planul-cadru – se introduce materia obligatorie Informatică şi TIC la clasele V-VIII… Vremurile, societatea, tehnologia? Probabil: la ce să ne aşteptăm când minţile tinere sunt cu totul sub tirania smartphonului. Dacă telefonul e smart, de ce să fie şi proprietarul?
Într-adevăr, la Papiu, la Unirea, şi alte câteva exemple, avem copii buni, care pot şi să înveţe, şi să facă sport de performanţă şi să participe la acţiuni umanitare şi să cânte la un instrument muzical şi să, și să… Dar restul…: 42% dintre elevii români sunt analfabeţi funcţional!
Statul încearcă să rezolve câte ceva. S-au reînfiinţat şcolile profesionale. Elevii primesc burse pentru a frecventa aceste şcoli. Totuşi, cine merge la aceste şcoli? Doar cei ce nu sunt în stare de a merge la liceu. Şi atunci, de astfel de specialişti avem nevoie? Ce lipseşte? Fabricile, ofertele serioase de locuri de muncă?
5. Unde sunt tradiţiile de altădată? Unde sunt conducătorii de altădată? Unde este patriotismul de altădată? Unde este Badea Cârţan? Şi, vorba poetului francez, unde sunt zăpezile de altădată? Ce ne lipseşte? Toate acestea ne lipsesc. Ţara se depopulează, ţara nu prosperă, ţara nici măcar nu mai prea votează. Un popor fără personalitate nu poate prospera. De aceea, trebuie să preţuim tradiţiile, istoria, credinţa – acestea definesc un popor… Speranţe încă mai sunt. Încă se mai încearcă… Trebuie să ne creăm noi personalitatea, căci dacă nu, ne-o vor crea alţii. Scrieţi „Romanians” pe google şi vedeţi ce apare la secţiunea „imagini”…!
6. Şi, trebuie să ne amintim că altădată, în 1944, în curtea unor ţărani, cădea un proiectil şi omora peste 25 de oameni. Urmaşii lor, strănepoţii lor, trăiesc şi astăzi şi au familii… Dar, oare, acelor ţărani ce le lipsea?
Titi Dălălău
Foarte adevarat.