Fiindcă tot suntem în plin sezon estival, mi-au atras atenția niște statistici referitoare la turismul în România. Statisticile, deși sunt constante în ultimii ani, mă întristează de fiecare dată: cum este posibil ca România să fie codaşă în Europa la ocuparea hotelurilor pe vară şi ponderea turiştilor străini? Totuși, până la urmă, România are o serie de aspecte turistice pozitive, care i-ar putea conferi o poziție mult mai înaltă în topul turismului european. Cu toate acestea, nu reușim nici cum să atragem turiști străini. Iată că din cei 7 milioane de turiști pe care-i are țara noastră anual, doar 1,5 milioane sunt străini. Foarte puțin! Bulgarii ne fac KO în acest domeniu, un KO cu totul rușinos: Bulgaria e vizitată anual de 8,7 milioane de turiști străini (de aproape 6 ori mai mulți decât are România)! Iar România este mult mai frumoasă decât Bulgaria…
Rușinea merge mai departe: 1,5 milioane dintre turiștii străini ai Bulgariei sunt români (număr identic cu numărul de turiști străini care vin în România)! Deci Bulgaria reușește să scoată de la noi (în domeniul turistic) tot atâția bani cât reușim noi să scoatem de la… toată planeta! E incredibil… și trist.
Cred că problema constă în faptul că nu știm să ne apreciem țara. Nici noi și, în primul rând, conducătorii noștri. Dacă am aprecia-o, am ști să valorificăm cu ușurință obiectivele turistice și astfel ar aprecia-o și străinii.
Din păcate, se pare că după experimentul totalitarismului românul a devenit incompatibil cu democrația. E ca un leu de circ ținut în lanț cu biciul care, după ce a evadat în oraș a început să atace tot ce mișcă în preajma sa. Cum astfel să explicăm că industria a fost devorată, turismul a fost devorat? Chiar și cultura a fost devorată. Până la urmă, „în ritmul ăsta, în câțiva ani, vor fi în țară numai prostani”, vorba cântecului (vezi online „Imnul repetentului la Bac”).
Titi Dălălău