Biserici din lemn: Sanctuare de meșteșug și credință.
Răspândite în toată România, ascunse printre coline și livezi, bisericuțele de lemn aduc bucurie nu doar pelerinilor, ci oricărui căutător de frumos. Pătrundem cu respect în aceste locașuri sacre, admirăm împreună arta veche, naivă, sculpturile și frescele uitate din alt timp, de credință și legendă.
Simțim cum inima bate mai cuminte sub cupola arcuită. Altădată pline de săteni, acum în deplină liniște, ne cheamă să respirăm înăuntru simplitatea și smerenia, odată cu mirosul pereților vechi de stejar, ori cel de tămâie și lumânări.
La început, satul avea o bisericuță din pământ bătut și chirpici, în afara localității. Îi spuneau Biserica Pustie. Povestea spune că în ea sătenii l-au ascuns pe Filimon Gligor, un român fugar din armata austro-ungară. Îi aduceau apă, mâncare și cele necesare. Recunoscător pentru ajutorul primit, înainte de a pleca să se alăture Răscoalei lui Horea, a donat sătenilor din Tilecuș o sută de florini de aur, să-și construiască o biserică nouă.
Așa se face că, în anul 1783, în centrul satului, a început construirea unei biserici din lemn de stejar. Este ridicată de frații Vasile și Toader Indrieș, veniți aici din munți, cu ciubere la schimb pe grâu și alte cereale. Ridicată pe fundație de piatră adusă din Valea Roșie, are o superbă turlă gotică și corp transilvănean. E înconjurată de un brâu în torsadă și un coridor îngust. Poartă hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. S-au păstrat multe dintre comorile ei, printre care un patrafir brodat cu fir aurit, dar și un candelabru de o frumusețe rară.
O Biserică Pustie adăpostește un om și dă naștere alteia care dăinuie secole, iată locul ce te așteaptă să-l descoperi!
Continuare pe Romania-atractiva.ro