Bisericile fortificate: Inima comunității săsești protestante.
În satele săsești din Transilvania, acolo unde totul merge ceas, bisericile fortificate se înalță maiestuos pe culmi, nu doar ca structuri arhitectonice, ci ca simboluri ale unei solidarități comunitare ce a traversat secole. Inițial edificate pentru rugăciune și reflecție, s-au transformat rapid în cetăți de apărare, ce reflectă nevoia de protecție și unitate în fața pericolelor vremurilor medievale.
Unele incluse în patrimoniul UNESCO, bisericile fortificate sunt reflecții ale ordinii și rigorii ce au domnit odată aici, spunând o poveste despre un trai cumpătat, disciplină și credință – învățăminte valoroase pentru noi, călătorii.
Dacă ajungi aici duminica, ori la sărbători religioase, vei avea surpriza să asiști la slujbe care sunt ținute în limba maghiară, dar și română, ori germană, însoțite de muzică la orga construită într-un atelier sibian, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care este încă funcțională.
Biserică a fost construită între anii 1781-1783, chiar în mijlocul unei incinte fortificate din secolul al XV-lea. De fapt, pe locul acesteia a existat o biserică romanică construită de către coloniștii sași cu aproximativ 500 de ani mai devreme. Toate aceste construcții au fost ridicate folosind vestita piatră de Ighiu.
În curtea bisericii se află și casa parohială reformată, fosta casă parohială evanghelică, construită în anul 1485, dar și mai multe morminte ale unor personalități care au avut un rol în istoria comunității de aici și nu numai. Biserica actuală, fostă biserică evanghelică, poate fi integrată, din punct de vedere stilistic, barocului târziu și rococoului.
Turnul-clopotniță măsoară 52 de metri înălțime, fiind unul dintre cele mai înalte turnuri din această zonă, dacă le excludem pe cele aparținând bisericilor din orașe. Merită să urci la ultimul etaj pentru a admira un peisaj aparte!
Continuarea pe România-atractivă.ro