Bisericile fortificate: Inima comunității săsești protestante.
În satele săsești din Transilvania, acolo unde totul merge ceas, bisericile fortificate se înalță maiestuos pe culmi, nu doar ca structuri arhitectonice, ci ca simboluri ale unei solidarități comunitare ce a traversat secole. Inițial edificate pentru rugăciune și reflecție, s-au transformat rapid în cetăți de apărare, ce reflectă nevoia de protecție și unitate în fața pericolelor vremurilor medievale.
Unele incluse în patrimoniul UNESCO, bisericile fortificate sunt reflecții ale ordinii și rigorii ce au domnit odată aici, spunând o poveste despre un trai cumpătat, disciplină și credință – învățăminte valoroase pentru noi, călătorii.
Biserica mică reformată (vechea Capelă evanghelică) din Aiud a fost clădită în secolul al XIX-lea pe locul unei biserici care a fost construită între anii 1333-1334. Martoră la multiple evenimente din trecut, monumentul și-a păstrat destinația inițială, acela de loc de cult.
Scurtă incursiune istorică
Localitatea Aiud din județul Alba, este atestată documentar în anul 1293. De-a lungul timpului a aparţinut, ca domeniu de danie, principilor transilvani. Elementul arhitectonic principal îl constituie complexul cunoscut sub numele de „Cetatea Aiudului”, în fapt o biserică fortificată, zidul de incintă cu turnurile aferente, clădiri ecleziastice și Palatul Princiar. Astăzi, cetatea este compusă din vechea capelă evanghelică și biserica reformată calvină, înconjurate de o incintă fortificată.
Capela evanghelică a fost construită în secolul al XIX-lea pe locul unei biserici care a fost construită în anii 1333-1334.
Structura actuală a cetății e definită prin ziduri din segmente drepte, rotunjite pe latura vestică şi prevăzute la colţuri cu turnuri de apărare. În prezent zidurile ating încă înălțimi de 10 m, cu grosimi chiar de aproximativ 2 m. În partea de sus se pot vedea meterezele pentru arme de foc, fiind prevăzute pe interior cu drum de patrulare pentru străjeri, lat de aproape 1 m. În urmă cu trei secole cetatea era împrejmuită de un şanţ plin cu apă, din râul Aiudel, astfel că accesul se făcea controlat cu ajutorul unui pod mobil.
Continuare pe Romania-atractiva.ro