În inima acestor curți nobiliare, timpul pare să stea în loc, iar ecosistemul lor bine structurat ne vorbește despre viața de zi cu zi și despre tumultul Revoluției de la 1848. Înapoi în timp, trăim transformările epocii, renașterea politică și culturală care a rescris destinul Transilvaniei.
Castelul Bánffy din Nușfalău reflectă măreția reședințelor nobiliare baroce din Transilvania. Construit în secolul al XV-lea, impresionantul ansamblu este o reminiscență a unei epoci strălucite, fiind în trecut complet independent, exact ca un sat în interiorul satului.
Una dintre legendele locale spune că acum două secole, într-o plimbare cu Albert Bánffy, un prieten de-al său a trecut pe malul opus al râului Barcău și, observând stufărișurile dese, ca o junglă, l-a întrebat, în glumă, pe baron: „Ce-i aici? Brazilia?”. Astăzi, după 200 de ani, sătenii au păstrat vorba, fiind o parte vie a limbajului lor: în partea sudică a Barcăului este satul, iar în partea nordică aceștia spun că este Brazilia.
Interiorul Castelului Bánffy, un veritabil tezaur, ascunde și el un trecut cel puțin interesant. Biblioteca sa impunătoare găzduia peste 2.000 de volume, inclusiv titluri rare, iar în sala cu pian Baronul Bánffy György ar fi compus cel mai cunoscut cântec al său cu titlul „Kéknefelejcs”.
Cu toate acestea, trecerea vremii nu a stat deoparte de acest loc de poveste. Astăzi, castelul păstrează cu mândrie urmele perioadei de glorie, însă umbrele trecutului se oglindesc în fiecare colț.
Citeste continuarea pe Romania-Atractiva