Sunt la Londra, aici mă va prinde sfârşitul de an, într-o vacanţă adevărată pe care am aşteptat-o întreg anul pentru că nu am avut timp să mă relaxez prea mult. Pe lângă plăcerea de a vizita care e un hobby al meu, pot să privesc mult mai detaşat spre ţărişoara mea şi spre anul nostru, al românilor, indiferent de etnie. Nu voi vorbi însă despre politică, economie, social, cultură, educaţie sau sănătatea noastră cea de toate zilele anului 2013. Prefer să vă transmit gândurile mele, abstracte, despre sfârşitul de an.
E un timp în care ne luăm rămas bun de la anul ce trece, punem în balanţă ce am făcut şi ce nu am făcut, cu ce ne putem mândri, sperând ca anul care vine să avem mai multe motive de mândrie, ce am greşit, trăind interior cu speranţa că vom învăţa din ele şi că nu le vom repeta.
E un timp când simbolic înmormântăm 365 de zile cu bune şi rele, cu împliniri şi cu deziluzii, cu ierni şi primăveri sufleteşti. E un timp în care, cu toate că timpul are o curgere continuă, fără întreruperile pe care noi le-am botezat milisecunde, minute, ore, zile etc., ne permitem şi poate avem şi nevoie să ne oprim puţin din alergatul acela nebun, i-aş spune, şi să reflectăm asupra trecutelor timpuri.
E un timp al memoriei, un timp când încerci să îţi sapi în adâncurile neuronale după fiecare moment profesional, personal, după viaţa ta ca întreg, după tine ca om. E un în timp când te îndrăgeşti şi te cerţi în acelaşi timp. E un timp în care te gândeşti de ce ai fost rău uneori, de ce nu ai iubit mai mult, de ce nu te-ai străduit mai serios în muncă, de ce nu i-ai înţeles pe cei de lângă tine, de ce nu ai dăruit mai mult celor dragi şi celor în nevoie. Şi multe altele. Nu e nici spaţiu suficient, iar altele ţin de intimitatea ta mentală şi sufletească.
E un timp al speranţei, al promisiunilor, al dorinţelor spuse şi nespuse, al priorităţilor pe care ţi le stabileşti pentru anul nou. E timpul listelor cu voi face şi voi fi. E timpul trecerii şi al reînnoirii. Al aspiraţiei. Al credinţei în adevăr, bine şi frumos. Al credinţei pur şi simplu. Al devenirii şi redesenării. E un timp al tău. Doar al tău. Egoist oarecum. Pentru a merge mai departe. Mai curat, mai învăţat, mai iubitor.
Să fiţi sănătoşi, să aspiraţi să fiţi mai buni, să trăiţi frumos, să vă doriţi să vă autodepăşiţi şi să fiţi optimişti! An Nou minunat de fericit!
Ligia Voro