Ceterașul Francisc Vasile Rîza, zis Șandorică, în vârstă de 57 de ani, declarat Tezaur Uman Viu de către Ministerul Culturii, unul dintre ‘primașii’ preferați a numeroși soliști de muzică populară, deși nu a urmat o școală de specialitate, și-a luat un angajament ferm în păstrarea autenticității folclorului românesc.
‘Fac parte dintr-o familie de ceterași cu renume și din partea tatălui meu, și din partea mamei. Tatăl meu, Vasile Rîza, a fost ceteraș, cel mai bun ceteraș din Câmpia Transilvaniei. Toți spun că nu cânta nimeni ca el ‘Purtata’, ‘Doina’ sau ‘Românește’. Cânta foarte bine! Mama se trage de la Soporu de Câmpie, renumitul ceteraș Sandor din Soporu de Câmpie a fost bunicul meu, tatăl mamei mele. Cânt de când m-am născut, așa am crescut, cu muzica în casă. M-a învățat tatăl meu, am învățat și de la bunicul de la Sopor. Ei mi-au fost profesori, tata și bunicul. Eu nu cânt manele, deși aș putea, dar prefer să cânt ‘Purtata’ și ‘Jocul Românesc’, deși tinerii nu prea mai preferă genul acesta de muzică. Aș putea să cânt orice, dar nu vreau. Eu cred că muzica autentică transmite niște mesaje subtile: ‘Purtata’ pentru că prinde la suflet, ‘Jocul românesc’ transmite bucurie, transmite identitatea noastră. Să nu lăsăm să piară folclorul autentic, care e pur, curat românesc. Să nu lăsăm să piară, că dacă piere, atunci pierim și noi’, a declarat, pentru AGERPRES, Vasile Rîza, zis Șandorică.
Originar din Valea Largă, Șandorică Rîza este un cântăreț neprofesionist de muzică instrumentală, specializat în vioară. El a primit titlul de Tezaur Uman Viu pentru contribuția sa la păstrarea și promovarea muzicii tradiționale din județul Mureș.
Violonistul provine dintr-o familie cu 11 frați și intepretează cu pasiune jocuri tradiționale autentice în fruntea unui taraf. Artistul a decis să îi învețe și pe alții tainele viorii, mai ales că toți cei care îl ascultă susțin că el produce un ‘sunet impecabil de vioară’.
‘Suntem o familie cu 11 frați din care numai doi cântăm. Toți cântă, dar doi cântăm în public. La vârsta de 6 ani am început să cânt. Prima dată mi-a fost drag acordeonul. Avem un frate mai mare căruia i-a lăsat tata acordeonul și atunci n-am avut ce face, trebuia unul cu vioara, nu puteau fi doi la acordeon. Așa am început la vioară și m-am îndrăgostit foarte tare de vioară. Mă trezeam noaptea din somn când îmi aminteam câte o melodie, cum s-o cânt și cum să o fac să iasă bine, atât de drag mi-a fost să cânt. Am acum la Frata, Soporu de Câmpie, Zau de Câmpie mai mulți tineri care vor să învețe să cânte la vioară, muzică populară. Din toți aceștia sper să rămână măcar șase care să ajungă mai departe, să ducă tradiția mai departe’, a arătat Șandorică Rîza.
Întrebat ce anume impresionează publicul atunci când cântă alături de taraful său, Șandorică Rîza crede că cel mai de impact este folclorul autentic, fără ‘amestecături’.
‘Poate și modul în care cânt le place oamenilor, dar cred că cel mai mult le place că eu cânt autentic, pentru că asta mi-e cea mai dragă muzică. Acum se cântă fel de fel, toate amestecăturile, dar ca muzica noastră românească autentică, nu-i nimic mai frumos. Are un anumit specific. Eu am avut de unde să culeg folclor, am avut în grădina mea pe tata și pe bunicul care au fost muzicanți. Așa că știu să cânt cu adevărat ‘Purtata’, ‘Doina’ și ‘Jocul Românesc”, a precizat violonistul.
Șandorică Rîza are doi fii, ambii stabiliți în Germania, dar marea sa bucurie este că pasiunea nu s-a stins ca urmare a distanței mari de casă, astfel că nepoții săi sunt înscriși la școala de muzică.
‘Am doi băieți care au început să cânte, dar până la urmă au renunțat. Acum ei sunt în Germania. Copiii lor, nepoții mei, sunt la școala de muzică în Germania, iar când vin acasă, atunci mai am posibilitatea să le mai arăt ce știu’, a arătat Șandorică Rîza. AGERPRES