Peste 150 de saşi din satul Senereuş, comuna Bălăuşeri, au revenit, vineri, în această localitate, pentru a sărbători împlinirea a 150 de ani de la construirea de către comunitate a bisericii evanghelice, a doua ca mărime din mediul rural şi care a înlocuit-o pe cea medievală.
„Comunitatea a decis, în anul 1870, ca vechea biserică să fie demolată, iar până în anul 1873 a fost ridicată actuala biserică, de dimensiuni foarte mari, construită în stil neogotic, cu o sală încăpătoare cu bolţi masive, care se sprijină pe arce dublouri. Din vechea biserică s-a păstrat turnul care adăposteşte clopotniţa, pe care este menţionat anul 1568, două turnuri ale incintei fortificate, cel din partea de nord şi cel din sud, şi o parte a zidului de incintă. Prima atestare documentară a satului Senereuş este anul 1430”, a precizat vicepreşedintele Asociaţiei Saşilor Senereuşeni, Alfred Gross.
Foto: (c) Dorina Matis/AGERPRES
Preşedintele Asociaţiei Saşilor Senereuşeni din Germania, Dietlinde Lutsch, a spus că sărbătoarea de la Senereuş este un prilej de a sărbători legătura saşilor cu patria, de a omagia moştenirea lor culturală şi de a întări sentimentul de comunitate.
„Dorim, să ne aducem aminte aici, în acest loc, de rădăcinile noastre comune şi de copilăria noastră. Suntem legaţi nu numai de Senereuş şi de viaţa pe care am trăit-o aici, ci şi de toţi cei prezenţi aici (…). Dragi prieteni, aţi venit din diferite părţi ale ţării, ale lumii. Mulţi dintre noi ne-am născut aici, am fost botezaţi, confirmaţi şi am mers la şcoală. De aceea ne bucurăm, în mod deosebit, de revederea cu prietenii vechi şi cunoştinţele care ne-au rămas în amintire, precum şi de faptul că putem comemora împreună la mormintele părinţilor bunicilor strămoşilor noştri, care au trăit şi şi-au găsit aici odihna veşnică. Anul acesta se împlinesc 150 de ani de la construcţia noii biserici (…). Să putem participa la slujba religioasă aici, în biserica noastră de acasă, reprezintă pentru noi un moment emoţionant şi o mare bucurie”, a declarat Dietlinde Lutsch.
Vicepreşedintele Asociaţiei Saşilor Senereuşeni din Germania, Alfred Gross, a precizat că această reuniune a saşilor la Senereuş, se doreşte să fie şi una comemorativă, întrucât se împlinesc 80 de ani de la exodul şi evacuarea saşilor din acest sat, în 9 septembrie 1944, ocazie cu care 12 şi-au pierdut viaţa.
„Au trecut 80 de ani de la exodul şi evacuarea saşilor din Senereuş, care a avut loc în 9 septembrie 1944. Câţiva martori au supravieţuit acestui eveniment – în care 12 senereuşeni şi-au pierdut viaţa în timpul unui atac lângă Sângeorgiu de Mureş – dar sunt astăzi mai în vârstă şi nu pot călători, însă sunt în gândurile noastre şi vă transmit tuturor salutări. Ei ne-au povestit despre victimele unui atac aerian, executat în data de 9 septembrie 1944 asupra unui convoi de refugiaţi civili, la Târgu Mureş, la limita cu Sângeorgiu de Mureş. Aducem, astăzi, un omagiu celor peste 40 de morţi şi peste 100 de răniţi, rezultaţi în urma acestui atac aerian prin mitraliere. Între cei 40 de morţi se regăseau şi 12 persoane din satul Senereuş, adulţi şi copii”, a afirmat Alfred Gross.
Primarul comunei Bălăuşeri, Varga András Adorján, a afirmat că apreciază efortul comunităţii, care nu şi-a abandonat cimitirul şi biserica şi că, deşi este la peste 1000 de kilometri depărtare, nu şi-au uitat rădăcinile.
„Aceasta este ziua în care ne amintim de istoria acestei localităţi, de comunitatea care de secole a construit, a dezvoltat şi a întreţinut acest frumos sat (…). Această zi este una importantă atât pentru comunitatea din Senereuş, cât şi pentru comună. Este ziua în care ne amintim de istoria acestei localităţi, de comunitatea care de secole a construit, a dezvoltat şi a întreţinut acest frumos sat. Bine aţi venit acasă! Mă bucură faptul că chiar dacă istoria nu a fost blândă cu voi, nu v-aţi uitat rădăcinile, vă amintiţi cu mândrie despre moşii voştri şi nu aţi abandonat monumentele construite de ei. Şi chiar dacă trăiţi la mii de kilometri de Senereuş, îngrijiţi cu silinţă biserica şi cimitirul”, a spus primarul.
Varga András Adorján a mai spus că a auzit de la părinţi şi bunici despre modelul de comunitate săsească, despre modul de organizare şi despre arhitectura săsească, care este un model de urmat şi pentru generaţiile următoare.
Preotul ortodox din sat, Octavian Gabriel Ştirbu, a apreciat unitatea comunităţii săseşti, arătând că Sfânta Evanghelie spune: „Cât de frumos este să fie fraţii împreună!”.
Foto: (c) Dorina Matis/AGERPRES
„De aceea frăţia şi bucuria dintre noi nu trebuie să se rezume la lucruri formale şi vreau să menţionez că reprezentaţi şi pentru Biserica Ortodoxă un exemplu extraordinar de bun de urmat. Sunteţi uniţi, sunt sigur că veţi rămâne uniţi. Şi istoria, şi edificiile pe care le aveţi lăsate în sat şi le-aţi construit cu suflet, vor fi un exemplu pentru toţi cei care vom veni din urmă, atât pentru români şi maghiari, cât şi pentru saşii care văd că au început să revină în locurile natale”, a subliniat preotul.
În perioada 1850-1880, comunitatea săsească din Senereuş a reuşit să cumpere terenul de la foştii moşieri, iar în 1868 sectorul estic al zidului circular a fortificaţiei vechiului lăcaş a fost demolat pentru a face loc corului noii biserici.
În anul 1941, în Senereuş erau 1491 de locuitori, dintre care 1321 saşi. În septembrie 1944, saşii au fost evacuaţi şi doar o treime s-a întors la Senereuş în 1945, după Al Doilea Război Mondial. În anii ’80 au emigrat majoritatea saşilor în Germania, iar la începutul anilor ’90 a plecat şi ultimul sas din sat. AGERPRES