De curând ziarele anunţau cu mare tam-tam ştirea că un câine spânzurat în Floreşti stârneşte scandal internaţional în Anglia pentru că două britanice care au văzut pozele cu câinele spânzurat pe internet au decis să „boicoteze” turismul în România şi să renunţe la excursia pe care şi-o plănuiseră în ţara noastră. Ştirea în sine mi se pare fără importanţă şi chiar ridicolă. Dar, până la urmă, sunt importante concluziile care pot fi trase din această veste de talie „internaţională”.
E drept, gestul de a spânzura un câine nu este deloc onorabil pentru un om. Dar, reacţia englezoaicelor mi se pare cu totul deplasată.
Până la urmă, în România se întâmplă fapte mai grave (crime, corupţie, furturi, incompetenţa autorităţilor etc.) pentru care ţara ar putea fi criticată… De ce să împroşti cu noroi un popor din cauza unui câine spânzurat? Doar nu vedem peste tot câini atârnând în ştreanguri prin copacii de pe bulevardele oraşelor româneşti.
Mai mult, mi se pare deplasată şi importanţa acordată acestor englezoaice în presa românească. În primul rând, nu cred că e o tragedie dacă două femei nu mai vin în România. Atâta pagubă! Apoi, e genul de ştire de doi bani pe care le scriu numeroşi ziarişti pe site-urile de ştiri, care n-au alte subiecte să trateze. Aşa ştiri, aşa ziarişti!
Totodată, importanţa acordată ştirii arată faptul că românii sunt adeseori foarte sensibili la reacţia altor popoare faţă de România. Poate ar trebui să ne apreciem mai mult şi atunci şi alţii ne vor aprecia mai mult. Hai să protestăm şi noi şi să zicem că nu mai mergem în Marea Britanie pentru că britanicii sunt reci şi neprimitori. Să vedem, nouă ne publică ziarele britanice protestul? Semnificativ în acest sens este comentariul unui român pe internet care spunea: „Rog ziarele să publice și protestul meu: Mi-am luat de la Eximtur o excursie la Londra de o săptămână… Însă văzând ca acolo se TAIE CAPETELE SOLDAȚILOR BRITANICI în plină stradă și în mijlocul zilei de către alți cetățeni britanici de altă religie am hotărât să-mi anulez vacanța londoneză și să o schimb cu una în Transilvania noastră atât de iubită de Prințul Charles!”
Mai mult, mă deranjează faptul că „iubitorii de animale” par a fi mai interesaţi de soarta animalelor decât a oamenilor. În primul rând, englezii, francezii etc. ar trebui să compătimească soarta românilor care prin multe oraşe nu pot circula în siguranţă din cauza câinilor vagabonzi (vezi cazul Constanţa, unde haitele de 10-20 de câini-viţei domnesc libere prin cartiere şi parcuri).
Sunt de acord: drepturile animalelor sunt importante. Dar mai întâi ar trebui garantate drepturile oamenilor şi abia când oamenii sunt feriţi de animale să ne preocupe şi drepturile acestora.
Şi ca să încheiem pe o notă mai amuzantă, citez un alt comentariu de pe internet: „Acum nici câinii nu mai au voie sa se sinucidă în liniște că repede sar englezoaicele!”.
Titi Dălălău