Când intri în Solovăstru, puține sunt lucrurile care îți arată că aici s-ar fi născut una dintre vocile de aur ale omenirii. În mod firesc, oprești un localnic din drumul spre cele ce-i sunt trebuincioase și întrebi dacă știe ceva despre Virginia Zeani. Pe dată, se mai adună trei-patru oameni și toți te îndrumă spre “casa gri”, dar nu asta îți rămâne în amintire, ci ochii luminoși, când consătenii îi spun numele.
“Sîntem mândri” e tonul a două din vocile corului de săteni, iar concluzia vine de la femeia cu plasele de rafie, ușor aplecată de ani, care fără să se uite spre noi, zice, la plecare, că “Îi bine, că îi de-a noastră”.Ajuns în fața casei, te mai întrebi odată dacă asta o fi, pentru că aproape nimic nu-ți dă semne că ai nimerit bine, pentru că acolo este acum cabinetul medicului de familie al satului, în care oamenii se caută de beteșuguri.Dacă te uiți mai bine, vezi totuși o plăcuță, despre care aveam să aflăm că nici aceea nu e de multă vreme pusă pe casa în care, în octombrie 1925, s-a născut “prima donna assoluta” a operei italiene.
Pe prispa casei din Solovăstru, un bărbat de vreo 50 de ani fumează, cu masca sub bărbie și cu ochii în telefon. Ne spune că a venit cu mama lui la “doamna doctoră”, în vremea în care bătrânica e consultată, poate chiar în camera în care Virginia Zeani se juca în copilăria ei solovestreană.O cruce, poziționată aproape perpendicular cu intrarea în casă, e ca un tribut cu lumânări și flori. Un nume scris pe cruce îți iese în privire și el nu este Zeani. Zehan scrie pe cruce și e așa, pentru că așa se numește familia în care s-a născut marea artistă a omenirii. Dar Zehan a devenit Zeani, pentru că numele era astfel mai ușor de pronunțat în Italia și în restul lumii.
Virginia Zeani n-a stat mult în Solovăstru, pentru că la 7 ani avea să se mute la București, iar când împlinea 19 ani pleca la Roma, cu o bursă care avea să-i schimbe viața și îi începea excepționala carieră muzicală.Dar Virginia Zeani, sau Zehan, a rămas solovestreanca ce vorbește și acum cu bucurie, din casa ei din inima Americii, despre locul de unde a plecat în lume.
Solovestreanca Virginia Zeani este cea mai apreciată interpretă a Violettei, din “La Traviata”, de Verdi, parteneră de scenă a lui Luciano Pavarotti și Plácido Domingo, dar și profesoară a lui Andrea Bocceli. Este cea despre care Maria Callas spunea că este singura artistă din lume care îi dădea emoții. În vremea în care omenirea îi aduce omagii, cabinetul medical aflat acum în locul în care s-a născut prima donna assoluta primește în continuare oamenii veniți să caute leac pentru trup.
Mai are însă nevoie și sufletul de pansamente și, sigur, nu puțini ar fi cei care ar trece pragul casei din Solovăstru, dacă aceasta ar (re)deveni “casa Zehan”. Sau “casa Zeani”.
www.madeinmures.ro