Primarul din Târgu Mureş, Soos Zoltán, susţine că fiecare maghiar contribuie la bogăţia culturală a comunităţii şi că de Ziua Culturii Maghiare se celebrează tot ceea ce îi defineşte pe aceştia – limba, arta, tradiţiile şi valorile.
„De Ziua Culturii Maghiare celebrăm tot ceea ce ne defineşte şi ne uneşte: limba, arta, tradiţiile şi valorile noastre. Pe 22 ianuarie 1823, Kölcsey Ferenc finaliza scrierea imnului naţional maghiar, transformând această zi într-un simbol al identităţii şi solidarităţii noastre culturale. Să ne amintim că fiecare dintre noi contribuie la bogăţia culturală a comunităţii noastre, fie prin literatură, muzică, arte plastice sau prin frumuseţea gesturilor simple din viaţa de zi cu zi”, a arătat primarul din Târgu Mureş într-un mesaj postat pe Facebook de Ziua Culturii Maghiare.
Preşedintele UDMR Mureş, Csibi Attila Zoltán, susţine că e de datoria fiecăruia să transmită şi să ducă mai departe cultura maghiară.
„Rădăcinile noastre, baza identităţii – asta înseamnă pentru mine cultura maghiară. În înţelepciunea basmelor noastre populare, în avântul poeziilor şi în cântecele maghiare găsesc tot ceea ce face viaţa mea cu adevărat familiară. Astăzi sărbătorim acest sentiment, de Ziua Culturii Maghiare, dar şi în fiecare zi! Să o păstrăm, să o transmitem mai departe şi să o îmbogăţim împreună”, a afirmat, miercuri, Csibi Attila Zoltán.
Unul dintre fondatorii Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria, cercetătorul Maria Berényi, a arătat, miercuri, că în 22 ianuarie este sărbătorită Ziua Culturii Maghiare datorită faptului că data de 22 ianuarie 1823 apare pe manuscrisul poeziei intitulate „Himnusz” a lui Kölcsey Ferenc, devenită Imnul naţional al Ungariei.
„Poezia care urma să devină Imnul naţional al maghiarilor a fost publicată, pentru prima dată, în 1828 în revista literară intitulată ‘Auróra’, de la Budapesta. La momentul primei apariţii încă nu a stârnit mare interes. Abia peste patru ani, în 1832, când la inaugurarea serilor literare de la clubul elitist Pesti Casino s-a citit poezia, versurile au început să devină cunoscute. În acelaşi an, a apărut şi un volum de poezii al poetului Kölcsey Ferenc, volum în care această poezie a apărut sub titlul ‘Din secolele zbuciumate ale poporului maghiar’ (‘A magyar nép zivataros századaiból’). Poetul romantic Kölcsey Ferenc (1790-1838) a murit fără să ştie că poemul lui va deveni odată imn naţional”, a arătat Maria Berényi pe Facebook.
La cinci ani după moartea lui Kölcsey Ferenc, a arătat Maria Berényi, directorul Teatrului Naţional din Budapesta a propus să se găsească un imn „al poporului”.
„În acea perioadă, la evenimentele oficiale din Imperiul Austriac se intona imnul austriac ‘Gott erhalte’, cu versuri din folclor şi muzica compusă de Joseph Haydn. La propunerea directorului Bartay Endre, Teatrul Naţional a iniţiat două concursuri pentru compunerea muzicii imnului. În 1843, poezia pentru care se cerea compunerea melodiei era poemul ‘Szózat’ (‘Cuvântare’) de Vörösmarty Mihály. Concursul a fost câştigat de Egressy Béni, iar Szózat este cântat până în zilele noastre ca al doilea imn naţional. Anul următor a avut loc un alt concurs, de data aceasta pe versurile poeziei ‘Himnusz’ a lui Kölcsey Ferenc. Melodia câştigătoare a lui Erkel Ferenc a avut un succes răsunător, iar începând cu acel an compoziţia a devenit imnul naţional al maghiarilor, prin voinţa poporului, acceptat prin consens naţional. Abia după 60 de ani de la concursul câştigat de compozitorul Erkel Ferenc s-a pus problema oficializării imnului maghiar”, a afirmat cercetătorul.
Potrivit Mariei Berényi, în 1903 s-a încercat, printr-o iniţiativă parlamentară, declararea oficială a cântecului ca imnul oficial al Regatului Ungar, dar încercarea a eşuat.
„Totuşi, popularitatea imnului a fost de necontestat. Abia după 1918 a fost cântat la toate evenimentele oficiale, chiar dacă nici atunci nu fusese declarat în mod oficial imnul statului”, a conchis Maria Berényi. AGERPRES