Subiect tabu, tratat în teza de doctorat a Florinelei Naciu-Rușcea (Giurgea)

Susținerea tezei de doctorat despre deportarea în Transnistria a romilor, un subiect  tabu tratat în teza intitulată: ”Politici publice în domeniul romilor în România. Deportarea în Transnistria” a doctorandei Florinela Naciu-Rușcea (Giurgea),  a avut loc în 31 octombrie  2019, în cadrul UMFST ”G.E Palade” din str. Nicolae Iorga nr.1.

Așa cum însăși doctoranda a precizat în prezentarea tezei sale, tema este ”una provocatoare și sensibilă”, în același timp.

”Este provocatoare, pentru că subiectul Holocaustului în România a fost mulți ani tabu în România, în istoriografia oficială (eu, spre exemplu, nu am învățat nimic despre el la școală: accentul cădea pe ”lupta antifascistă și antiimperialistă”). Este provocatoare, pentru că arhivele care s-au deschis abia după perioada comunistă permit, în sfârșit, o interpretare a trecutului nepropagandistică”, explică Florinela Naciu-Rușcea adaugând că despre ”Holocaustul romilor”nu s-a scris până acum relevant decât ”la inițiativa unor activiști romi (Luminița Cioabă, Vasile Ionescu) care pot fi lesne acuzați de subiectivism”.

Ce a însemnat deportarea?

Totodată adaugă și detalii despre ceea ce a însemnat ca politică publică, deportarea romilor din România în Transnistria. Deportarea ”a însemnat trimiterea a circa 25.000 de oameni ”la Bug”, unde circa 11.000 – din care circa jumătate copii – au murit de foame, frig, tifos și câteodată împușcați.”

În lucrarea sa structurată în opt capitole, doctoranda a vrut să sublinieze modul în care o politică publică poate influența viața societății. ”Dincolo de suferința – indiscutabilă – a victimelor, deportarea romilor în Transnistria a determinat o serie de probleme”.

Politică publică eșuată

Astfel există un memoriu al fostului prefect din Oceacov, Vasile Gorsky, care face o adevărată radiografie a acestei politici publice eșuate. Deportații, mii de flămânzi s-au confruntat cu lipsa hranei, cu probleme de cazare, cu deparazitare insuficientă, cu nemulțumirea ucrainenilor din cauza stricăciunilor pe care romii le-au făcut peste tot. ”Rezultatul practic al trimiterii țiganilor în Transnistria s-a soldat cu un fiasco colosal, material și moral. În Rusia sovietică se spunea înainte că românii sunt un neam de țigani. Aducerea celor 15.000 de țigani la Oceacov i-a întărit pe băștinașii județului în ideea că este adevărat, se arată în memoriul depus la dosarul generalului Constantin Z. Vasiliu – cel care a răspuns de ceea ce numea el  ”ecarisaj polițienesc”.

Tulburări în relațiile interetnice

Nu sunt de neglijat nici problemele create în țară. ”Deportarea romilor în Transnistria a produs o tulburare majoră și în relațiile interetnice. Pe de o parte, în rândul unor persoane cu ascendență romă, dar care au fost nedumerite de măsură și se plângeau că sunt răsplătite cu ”râsuri jidovești” după ce își demonstraseră loialitatea de cetățeni ai României, pentru care și luptaseră. Pe de altă parte, în relația cu minoritatea germană, cointeresată material și reclamată că răspândește zvonuri că urmează să fie deportați inclusiv românii, în baza planurilor naziste de împingere spre Est (Drang nach Osten). Nu în ultimul rând, în relațiile interetnice din Transilvania, unde prefectul din Târnava Mare se plângea că nu a fost consultat și că există o serie de speculații legate inclusiv de răsturnarea majorităților politice în regiune (din moment ce romii erau în mod tradițional contorizați ca aparținând populației românești)”, se arată în teza doctorandei Florinela Naciu-Rușcea.

Pagină neagră în istoria României

După cum subliniază și  dr. Lucian Năstasă-Kovács în Raportul cu privire la Teza de doctorat,”miezul cercetării îl constituie deportarea în Transnistria, însă autoarea scoate prea bine în evidență faptul că soluţia deportării ţiganilor a avut cu totul alte raţiuni decât în cazul evreilor. Deasemenea ea scoate în evidență o pagină neagră din istoria României, pagină care – din nefericire – unii se prefac că nu o văd.

Cei din urmă care i-au eliberat din robie

Lucrarea conturează în fond istoria unui grup etno-cultural suficient de vitregit în istoria românilor. ”Să nu uităm totuși că am fost cei din urmă de pe continentul european care i-au eliberat pe romi din robie, într-o vreme în care – în alte spații – aveau drepturi cetățenești încă de multă vreme”, afirmă dr. Lucian Năstasă- Kovács.

În concluzie

… ”parcurgerea lucrării de faţă indică un specialist pe deplin format, cu simţul analizei, dar şi al sintezei, subiectul abordat de domnia sa fiind pe deplin justificat. De aceea, apreciem că lucrarea realizată este meritorie şi poate fi susţinută cu succes pentru obţinerea titlului de doctor, constituind o reală contribuţie ştiinţifică la tema deportării romilor în Transnistria.”, subliniză dr. Lucian Năstasă-Kovács în Raportul cu privire la Teza de doctorat a Florinelei Naciu-Rușcea.

Despre comisie:

Școla Doctorală de Litere, Științe Umaniste și Aplicate prin comisia formată din președinte prof. univ.dr. Cornel Sigmirean, conducător științific conf. univ. dr. Giordano Altarozzi, ambii de la UMFST Târgu Mureș, referenți cercetători științific I dr. Ottmar Trașcă și  dr. Lucian Năstasă-Kovács, ambii de la Institutul de Istorie “George Bariţiu” din Cluj-Napoca și lectorul universitar dr. Giuseppe Motta de la Universitatea Sapienza din Roma au evaluat teza doctorandei Florinela Naciu-Rușcea.

EM

Foto credit: Mihaly Francisc