Cele mai frumoase picturi ale lui Theodor Pallady pe tema feminităţii şi jurnalele sale intime, în care prezintă, într-un mod delicat, gingaş şi plin de pasiune apropierea de femeile care au trecut prin viaţa sa, mai pot fi încă admirate în expoziţia de la Palatul Culturii din Târgu Mureş în această săptămână, inclusiv de Noaptea Muzeelor.
Foto: (c) Dorina Matiş/AGERPRES
În expoziţia „Pallady. Jurnal intim” de la Târgu Mureş, realizată de Muzeul Naţional de Artă al României şi Secţia de Artă a Muzeului Judeţean Mureş, femeia este prezentată în 52 de ipostaze, în care publicul se poate regăsi cu uşurinţă în timp ce parcurge fiecare sală a galeriei.
Despre Pallady se spune că ar fi avut o viaţă sentimentală intensă, chiar la o vârstă înaintată şi că jurnalele sale conţin notaţii „care dovedesc pasiuni nestinse”.
Foto: (c) Dorina Matiş/AGERPRES
Cercetătorul Cora Fodor de la Muzeul Judeţean Mureş, doctor în istoria artei, ne arată că, deşi se crede despre Theodor Pallady că era un mare seducător, după cum se desprinde din jurnalele sale intime, el nu a arătat acest aspect la modul evident în lucrările sale.
„Poate părea monoton să găseşti o declinare a personajului feminin în 52 de ipostaze, dar parcurgând expoziţia până la urmă îţi dai seama că te regăseşti. Să nu uităm totuşi că Pallady a fost un veşnic îndrăgostit de femeie de la începutul până la finalul vieţii lui şi asta se reflectă atât în lucrări, cât şi în jurnalele scrise. Aici avem şi cele două jurnale împrumutate de la Biblioteca Naţională a României, iar expoziţia aşa a fost gândită: se asociază decupaje din jurnalul scris cu lucrări pe care curatorul a considerat că poate să le asocieze. În jurnal regăseşti gânduri care pot să fie direct legate de o lucrare sau pur şi simplu o fantezie (…) Se regăsesc în lucrările expuse accesorii caracteristic feminine, cum e pălărioară cu decoraţia florală, cartea este foarte des întâlnită, ziarul sau lumânarea, fie că stă în sfeşnic, fie că e pe masă, obiecte de mobilier. Femeile sunt aşezate fie pe fotolii, pe sofale, pe canapele, deci într-o atmosferă foarte relaxată, foarte adusă spre note meditative şi chiar am remarcat că nu există aproape niciuna dintre lucrări cu un dialog al privirilor între model şi artist”, a declarat, pentru AGERPRES, cercetătorul Cora Fodor.
Foto: (c) Dorina Matiş/AGERPRES
Istoricul de artă dezvăluie că în expoziţia „Pallady. Jurnal intim” există şi câteva lucrări din colecţia Secţiei de Artă a Muzeului Judeţean Mureş.
„Încet-încet, din perioada de început după debutul lui parizian, în 1900, următoarele lucrări sunt fie ulei pe pânză sau pe carton, fie lucrări de grafică în care apare femeia, femeia în diferitele ei ipostaze, dar şi ca model. În lucrările de grafică multe sunt studii sau nuduri, a făcut foarte multe schiţe pentru că era un foarte bun desenator. S-a şi zis despre el că foloseşte linia ca un arhitect şi faptul că foloseşte atât de bine desenul se reflectă şi în compoziţiile de pictură”, a arătat Cora Fodor.
Foto: (c) Dorina Matiş/AGERPRES
Pe lângă elementele de decor, Pallady nu s-a axat doar pe personajul feminin în picturile sale, ci a folosit şi diverse naturi statice care întregesc atmosfera, iar astfel nudurile nu apar într-o formă care ar putea fi considerată vulgară.
„Cred că sunt şi cu gândurile lui şi de multe ori cred că s-a reprezentat pe el. Pentru că şi titlul expoziţiei derivă dintr-o mărturisire făcută de Pallady prietenului său Tonitza: ‘eu nu sunt pictor, de fapt, creaţia mea sau pictura sau ceea ce fac eu este modul meu de a exista, modul meu de a fi şi al existenţei mele. Pictura este jurnalul intim, jurnalul existenţei mele cotidiene care înregistrează pulsaţiile de zi cu zi’. Cu asta se identifică Pallady”, a mai afirmat Cora Fodor.
Foto: (c) Dorina Matiş/AGERPRES
Din jurnalul său intim aflăm că Theodor Pallady a regretat că s-a reîntors în ţară şi spune că el a purtat perfecţiunea şi absolut tot ceea ce face e „o formă de nebunie ce duce la suferinţă” şi făcea referire la lectură, scrimă, vânătoare, femei, prietenie, artă.
„Câteodată o atitudine, expresia unui chip, un gest ne dezvăluie gândul… mai mult decât ar face-o vorbele (… mincinoase). E un limbaj mut, în racursiu… La masă, dar şi la masa de joc se poate vedea, înregistra natura individului… Pictura este cea care îţi permite să exprimi direct ceea ce vorba sau scrisul n-ar putea exprima decât imperfect şi cu dificultate…”, arată Pallady în jurnalul său intim.
Un alt citat din jurnalul expus la Târgu Mureş ne dezvăluie un gând ascuns de-al pictorului: ,”Nebunie… A venit M. Dona… Trebuie să fiu atent!… Plăcerea duce la imbecilitate… Să-mi vin în fire. Să ştii să renunţi; să nu-ţi fie ruşine. La câte n-am renunţat deja?! Îmi revine Arta mea. Refugiu şi consolare pentru toate celelalte.”
Foto: (c) Dorina Matiş/AGERPRES
„…Pentru că încredinţez totul acestor pagini (pe care nu trebuie să le citească nimeni), îmi voi mărturisi un sentiment care încolţeşte pentru P., încântătoare în simplitatea ei… Mă stăpânesc ca să nu-mi trădez sentimentele. Desenul e un pretext pentru a o privi …dar îşi dă seama că privirea mea e absentă din ceea ce vede… Că trece dincolo… dincolo de prezenţa ei sexuală…atât de uşor de satisfăcut”, mai citim în jurnalul artistului.
Theodor Pallady (1871-1956) a fost crescut şi educat în ambianţa unei vechi familii de boieri cantacuzini din Moldova şi s-a manifestat mereu ca un adevărat aristocrat, care s-a refugiat în artă, pe care o vedea un mod de „a se confesa sincer şi neiertător”.
Pictorul s-a născut în 11 aprilie 1871 la Iaşi (a decedat în 16 august 1956, la Bucureşti) şi deşi părinţii săi doreau ca el să urmeze studii în domeniul tehnic, înclinaţia lui spre artă a ieşit învingătoare. El a urmat doi ani Politehnica din Dresda, timp în care a luat lecţii de desen şi de pictură, ocazie cu care i s-a recomandat să plece la Paris, date fiind calităţile sale extraordinare. În Franţa a lucrat în atelierul lui Edmond Aman-Jean şi s-a înscris la Académie des Beaux-Arts, ajungând apoi în atelierul lui Gustave Moreau, fiind coleg cu Henri Matisse.
Foto: (c) Dorina Matiş/AGERPRES
„Parisul (şi Franţa) a fost pentru multă vreme un centru artistic extraordinar în care el s-a regăsit şi a stat acolo până în 1940, pendula la între Franţa şi România. Niciodată nu a pierdut reperul României. A avut expoziţii atât în Franţa, cât şi în România şi îndrăgea locul de unde provenea”, a precizat cercetătorul Cora Fodor.
Directorul general al Muzeului Naţional de Artă al României, Călin-Alexiu Stegerean, curatorul expoziţiei „Pallady. Jurnal intim”, susţine, în prezentarea expoziţiei, că „‘Femeile lui Pallady’ sunt surprinse în spaţiul personal, cu o vestimentaţie ‘de casă’ sau în timp ce se dezbracă de aceasta, expunându-se în lenjeria intimă sau exhibându-şi cu dezinvoltură corpul dezgolit artistului […]. Patul, canapeaua sau fotoliul pe care se află, trimit la situaţii pe care Pallady le-a notat în jurnal: ‘…Acum a plecat, dar e încă aici… în adâncitura patului, pe această foaie de hârtie unde am notat o atitudine; în acest vag parfum care mai pluteşte încă prin cameră'”.
Expoziţia este organizată de Muzeul Naţional de Artă al României (MNAR) începând cu anul 2021, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la naşterea artistului Theodor Pallady şi a sosit la Târgu Mureş în urmă cu şase luni. AGERPRES