Un studiu științific recent aruncă o nouă lumină asupra unuia dintre cele mai comune reflexe umane, explicând de ce căscăm mai des în anumite condiții de temperatură și mai puțin în altele. Descoperirea ar putea schimba complet înțelegerea noastră despre acest comportament pe care mulți îl asociază exclusiv cu oboseala sau plictiseala.
Cercetătorii americani de la Universitatea Binghamton și Universitatea Arizona au descoperit că frecvența căscatului la oameni este direct influențată de temperatura exterioară și de variațiile climatice sezoniere. Studiul, publicat în revista Frontiers in Evolutionary Neuroscience, oferă dovezi că căscatul ar avea un rol esențial în reglarea temperaturii creierului.
Experimentul a fost realizat pe 160 de participanți testați în Arizona în două perioade distincte: iarna, când temperatura era de 22 de grade Celsius, și vara, la 37 de grade. Rezultatele sunt spectaculoase: 45% dintre participanți au căscat după ce au văzut imagini cu persoane care căscau în sezonul rece, comparativ cu doar 24% în perioada caldă.
Temperatura, factorul cheie în căscat
Conform teoriei termoregulatorii, căscatul funcționează ca un mecanism de răcire a creierului. Când căscăm, inhalăm adânc aer care, prin schimbul de căldură, contribuie la scăderea temperaturii creierului. Acest lucru explică de ce căscatul devine mai rar la temperaturi foarte ridicate: atunci când aerul exterior are temperaturi egale sau superioare temperaturii corpului uman, inhalarea sa nu mai produce efectul de răcire dorit, iar căscatul devine contraproductiv.
Studiul a mai revelat că și timpul petrecut în exterior influențează tendința de a căsca. Participanții au căscat mai des iarna după ce petrecuseră perioade lungi afară, în timp ce vara, cu cât stăteau mai mult în căldură, cu atât căscau mai puțin.
Cercetările anterioare pe șobolani au demonstrat că înainte de căscat, temperatura creierului crește rapid, iar imediat după, aceasta scade. Mecanismul de răcire implică creșterea fluxului sanguin cerebral și schimbul de căldură cu aerul ambiant.
Implicații pentru înțelegerea comportamentului uman
Deși mulți consideră că căscatul este doar un semn de oboseală sau plictiseală, sau că se transmite prin empatie, acest studiu sugerează că funcția sa primară ar putea fi una fiziologică. Cercetătorii subliniază că studiile viitoare despre căscatul contagios ar trebui realizate în condiții unde efectele termice sunt neutre sau constante.
Descoperirea că factorii de mediu, precum temperatura, pot influența un comportament considerat social deschide noi perspective în înțelegerea reflexelor umane și a modului în care organismul nostru răspunde la variațiile de mediu.