Părinții plecați la muncă în străinătate sunt obligați, conform legii, să lase, prin intermediul instanței, o persoană care să-și asume responsabilitatea față de copiii rămași în țară.
Din păcate, adeseori, părinții, din neștiință sau din nepăsare, nu desemnează oficial nicio persoană pentru a îndeplini acest rol. Iar cel cei care au de suferit sunt copiii, deoarece orice problemă intervine, orice act trebuie semnat de un adult, situația nu poate fi rezolvată decât dacă părinții au desemnat prin notar o persoană care să aibă dreptul de a lua decizii în numele lor. Astfel, pe lângă drama plecării părinților și lipsa afectivității parentale, copiii sunt uneori afectați și de imposibilitatea rezolvării unor probleme din cauză că nu există o persoană desemnată oficial de instanță să aibă grijă de ei până la revenirea părinților.
Sute de cazuri
DGASPC Mureș, în colaborare cu autoritățile locale, monitorizează cazurile de copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate începând cu luna martie 2006, când au fost adoptate măsurile legislative pentru a putea proteja copiii în cauză.
În 2016, în județul Mureș, conform datelor DGASPC Mureș, numărul de familii cu părinții plecați în străinătate se situa, în funcție de perioadă, pe la cifra de 700 – 800. Este drept, în cazul a aproximativ jumătate dintre aceste familii, era plecat un singur părinte în străinătate. În total, de plecarea părinților au fost afectați anul trecut între 1.000 și 1.400 de copii (în funcție de perioada temporală).
Din păcate, cea mai mare parte dintre acești copii au fost lăsați în îngrijirea rudelor fără măsură de protecție, adică fără numirea oficială a unui adult care să-i ia sub ocrotire. De exemplu, în trimestrul II al anului 2016, din cei aproximativ 540 de copii afectați de plecarea ambilor părinți sau a unicului părinte (familii monoparentale), aproximativ 500 de copii nu au beneficiat de măsura de protecție legală.
Care sunt regulile?
Părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligaţia de a notifica această intenţie serviciului public de asistenţă socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara.
Notificarea va conţine, în mod obligatoriu, desemnarea persoanei care se ocupă de întreţinerea copilului pe perioada absenţei părinţilor sau tutorelui, după caz. Confirmarea persoanei în întreţinerea căreia va rămâne copilul se efectuează de către instanţa de tutelă.
Aceste dispoziţii sunt aplicabile şi tutorelui, precum şi în cazul în care ambii părinţi urmează să plece la muncă într-un alt stat.
Persoana desemnată trebuie să facă parte din familia extinsă, să aibă minimum 18 ani şi să îndeplinească condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare creşterii şi îngrijirii unui copil.
Efecte negative
Din păcate, efectele plecării părinților sunt dăunătoare copiilor: „Dincolo de cazurile în care migraţia conduce la disoluţia familiei, plecarea unuia sau ambilor părinţi este de aşteptat să aibă un efect de diminuare a capacităţii de control, de supraveghere exercitate asupra copilului. Evident acest fapt depinde foarte mult de contextul familial, de membri familiei extinse în grija cărora rămân aceşti copii, însă interviurile cu asistenţii sociali, profesorii sau preoţii din comunităţile investigate confirmă existenţa acestui efect.
Lipsa controlului poate determina asupra copilului efecte în planul rezultatelor şcolare sau a adoptării de comportamente deviante. De asemenea, lipsa afectivităţii parentale ca şi consecinţă implicită a plecării părinţilor în străinătate este în măsură să producă efecte de natură psihologică sau comportamentală asupra copiilor”, se arată în studiul „Efectele migrației: copiii rămași acasă”, publicat pe site-ul fundatia.ro.
Un caz
În fiecare vară o familie din Tîrgu Mureș vrea să își rotunjească veniturile, iar pentru asta părinții pleacă la muncă peste hotare, muncă sezonieră. Familia are doi copii, relativ mari (fata 17 ani, băiatul 12), iar pentru că nu au cu cine să-i lase apelează la bunica de 77 de ani. „În fiecare vară merg cu ginerele meu la notar ca să semnez un act, cum că eu am grijă de copii, da’ ce copii, că-s mai mari ca mine. Vara trecută m-am speriat pentru că doamna de acolo m-a întrebat așa pe un ton serios: Poți dumneata să ai grijă de copiii ăștia? Oricum facem doar hârtia, că nu ascultă de mine, băiatul cel mare merge cu bicicleta și nici nu știu pe unde umblă, iar fata la fel… Eu nu pot răspunde de ei, sunt bătrână, în vara asta nu cred că mai semnez, ce fac dacă se întâmplă ceva”, ne-a relatat o târgumureșeancă.
Dar aceste cazuri nu sunt singulare, mulți părinți pleacă la muncă peste hotare, uneori sezonier, alteori pentru perioadă mai lungă, iar copiii sunt lăsați de izbeliște, actele fiind făcute numai din obligație.
Titi Dălălău