Tiberiu Olah, din Rusia spre casă …

Experiența lui Tiberiu Olah, un târgumureșean prezent la toate meciurile de fotbal… peste tot în lume!

Tiberiu Olah este un târgumureșean pasionat de sport. Și nu numai că e pasionat, dar pasiunea lui merge până-ntr-acolo încât este prezent la toate meciurile importante ale României sau ale… echipelor europene. Despre experiența la meciul din Rusia la meciul Uruguay – Portugalia puteți citi pe site-ul punctul.ro, https://www.punctul.ro/experienta-lui-tiberiu-olah-un-targumuresean-prezent-la-toate-meciurile-de-fotbal-peste-tot-in-lume/.

Din Rusia spre București

„Ziua de după meciul Uruguay – Portugalia e ca și o zi oarecare în Soci. Suporterii portughezi au dispărut nici nu știi unde, iar cei din Uruguay sunt atât de liniștiți încât m-am întrebat unde e temperamentul sud-american mult auzit.
Orașul Soci se întinde pe 118 km, da, bine scris! S-a unit cu orașul Adler, unde e și Parcul Olimpic. De altfel, din zona parcului până la port am făcut peste 20 de km.
În port un nou șoc. Aștept să văd atmosfera unui port gen Tulcea, dar aici sunt magazine Louis Vuitton, Dior și yachturi ancorate ca în St. Tropez.
Am plecat cu vaporul pentru că nu am mai vrut să merg acasă pe unde am venit, adică pe ruta Soci – Moscova – Debrecen cu avionul, ci prin Georgia, pe ruta Kutaisi – București, adică traversând Marea Neagră.
Între Soci și Kutaisi sunt circa 350 de km și o mică problemă, adică o regiune aflată între Rusia și Georgia care s-a rupt din Georgia și, cu sprijinul tacit al Rusiei, și-a declarat independența. Nu e recunoscută de aproape nicio țară din lume, dar ei au propria lor valută, steag și din câte am citit pe Internet este o sărăcie lucie, dar are un peisaj montan combinat cu marea, superb.
Regiunea se numește Abhazia, și are o suprafață cam cât două-trei județe din România, iar independența (sau autonomia) n-a adus nimic bun pentru oamenii de acolo. La câte am auzit despre țara asta, tare aș fi dorit să o traversăm ca să ajungem în Georgia, dar ni s-a explicat că dinspre partea rusă putem intra în Abhazia, iar viza ce trebuie pentru intrare o putem obține on-line, însă venind din Rusia nu o să fim lăsați să intrăm în Georgia. Pentru că ei nu recunosc Abhazia… „d-ale politicii”… Așa că singura soluție ca să parcurgi distanța ,,imensă” de 350 de km între Rusia și Georgia e ori pe calea aerului – din Soci sunt curse puține și scumpe – ori cu… vaporul pe Marea Neagră. Așa am ajuns în portul Soci unde după ce am terminat cu formalitățile vamale am fost întâmpinat de un tip, îmbrăcat în civil. E de la serviciile secrete ruse și cine se așteaptă să fie întâmpinat de un KGB-ist prost, care e păcălit în filme de americani se înșală.
Tipul e îmbrăcat după ultima modă, vorbește o engleză care mă face să mă rușinez în fața lui cu engleza mea și nu pune întrebări tâmpite ca la noi, gen câți bani cash am la mine sau câte pachete de țigări netimbrate am ascunse în bagaj. Are numai trei întrebări: Ce am făcut în Rusia, unde am fost cazat si dacă în timpul așteptării pentru îmbarcarea în vapor – am stat vreo două ore – am observat ceva suspect în comportamentul celorlalți pasageri.
Drumul cu vaporul a fost coșmar. Programat pentru cinci ore, am făcut vreo 12.
Fiind o navă cu aripi portante și încă una destul de veche, nu poate să meargă cu viteza programată din cauza valurilor destul de mari de pe Marea Neagră. În schimb, căpitanul arată cu mândrie o navă de luptă rusă, care patrulează pe granița ruso-abhază-georgiană. Rușii păzesc ce e a lor…. deși pe hartă e o regiune independentă. Ajungem în portul georgian Batumi, seara târziu, pentru Georgia nici de viză n-avem nevoie. Sunt mult mai europeni decât rușii, deși se află la granița Europei cu Asia. În Batumi vedem o plaja imensă, niște hoteluri cu 20-30 de etaje, la prețuri de 50-60 de dolari, dar, din păcate, avem parte de o vreme ploioasă specifică zonei.
Drumul din Georgia până la București durează două ore, iar cursa Wizz Air costă aproximativ 100 de lei dacă îți cumperi biletul din timp. Sper să mai am ocazia să mă întorc în Rusia… e o țară fascinantă.
Poate pentru finală….”.„